Seria a patra, editatã de Cercul literar «Geo Bogza» si Fundatia «Hasdeu»
Blestemul si fortele rãului: trãiri nãscute din ranã de suflet si de sânge
Gherasim RUSU TOGAN
(Urmare din numãrul anterior)
Un caz emblematic a fost semnalat în obiceiul de initiere al fetelor <Noaptea sfatului de tainã sau a vorovitului>, cunoscut pentru atmosfera de tainã si de mister în care se desfãsura aceastã procesiune premaritalã .Desi se stia despre rostul pe care-l aveau bãtrânele în respectiva searã, nici u ochi curios nu se abãtea câte partea aceea de sat, fiind sub interdictie de blestem, si nici o gurã n-ar fi îndrãznit sã ia în derâdere oficierea acestui ceremonial. De asemenea, asa cu etnograful a consemnat, continutul acestui ceremonial n-a putut fi cunoscut niciodatã, dat fiind faptul cã destãinuirile, de s-ar fi fãcut chiar si mult mai târziu, constituia un sacrilegiu, omeneste s-ar fi cãlcat o interdictie,cãzându-se ca urmare, sub incidenta unui blestem fãrã pereche. De prisos pare sã mai insistãm pe faptul cã bãtrânele erau asimilate în constiinta traditionalã ca <mestere> în descântece, farmece si ursit, de unde si temerea fetelor cã de-ncalcã interdictia, le-ar putea pricinui nenorociri iremediabile. (1)
Cu rostul închiderii cercului, deducem astfel faptul cã disperarea, starea tragicã, pierderea unui anume ritm de viatã, din cauze cunoscute sau nu credem cã sunt tot atâtia factori care determinã individul sau colectivitatea sã atribuie blestemului o dependentã totalã de vointa divinã adeseori cu vederea implicarea factorului supranatural, existând, cum s-a observat din cercetãrile întreprinse, folosindu-se de argumente din sfera psihologicului. Printre cei vizati, cercetãtorul V. Lãpusianu considerã cã printre conditiile care sã dea blestemului eficacitate, <este neapãrat nevoie ca cel (sic) «blestemat» sã aibã cunostintã de blestem, sã aibã încredere în efectul blestemului - aceste elemente fiind necesare pentru crearea autosugestei blestemului>(2). Deci, credinta oarbã, transformatã în autosugestie, apare drept cauzã care atribuie efect distructiv blestemului. Iar pentru a ne convinge, autorul enumerã o sumã de situatii, în care blestemul s-ar fi împlinit din asemenea motive. Desprindem câteva exemple; tocmai cu scopul de a observa efectul credibil al fenomenului autosugestiei, pentru care autorul pledeazã cu atâta insistentã: <În comuna Sprins din judetul Sibiu. . . tânãrul Matei Ion, în etate de 21 de ani, spãrsese un geam, la casa Rafirei Apolzan. . . Pãgubasa s-a pornit sã blesteme, urmate de post. Tânãrul, aflând despre afuriseniile si blestemele femeii, a fost cuprins de groazã, ce i-a produs moartea. A fost adusã femeia pãguboasã la capãtul tânãrului, care a mãrturisit cã el spãrsese geamul si cã e gata sã-i suporte cheltuielile, numai ca blestemul sã înceteze, si sã-l ierte. Totul a fost în zadar, cãci blestemul nu s-a mai putut ridica, spun cei din partea locului - si tânãrul. . . pradã a unei autosugestii si-a dat obstescul sfârsit>. Autorul studiului nu scapã din vedere nici sursa: din ziarul Curentul, 14 aprilie 1933, publicat sub titlul; >Un om care moare de teama blestemului> .
Si încã un exemplu care, dincolo de aspectul sãu tragic, pare sã fie învãluit într-un exotism de exceptie: <. . .în târgul Lipscani, judetul Hotin, s-a sinucis tânãrul Victor Borovski. . . care în scrisoarea lãsatã spune cã se duce acolo unde îl cheamã glasul tatãlui sãu, care de asemenea s-a sinucis. Acum câteva zile s-a sinucis si sora lui Victor Borovski, Maria, de 18 ani. În scrisoarea lãsatã spune cã se duce unde a plecat si fratele ei. . . Si Maria Barovski îsi încheie scrisoarea cu cuvintele <Tiganca mã cheamã>. Aceastã explicatie este astfel exploatatã de cunoscãtorii acesei familii; În 1859, bunicul Mariei Borovski, Alexandru Borovski, ofiter si mare proprietar , aflându-se în Basarabia a dat peste o satrã de tigani, din care a vãzut o tigancã tânãrã, de o frumusete rarã. Pentru 200 de ruble a cumpãrat-o de la vãtaful tiganilor si a dus-o la mosia lui. Dupã câtva timp Barovski a pãrãsit-o. Tiganca a venit la curtea mosierului tipând: <Blestem tie si neamului tãu. Sã muriti toti de moartea care voi muri eu!> A doua zi, tiganca a fost gãsitã spânzuratã.>. (Preluatã din Universul, din 15 februarie 1926, sub titlul <Adevãrul si stiintele sacre> de A. N. Stefãnescu.)
Cu toate acestea, în societãtile traditionale se cultivã numeroase proceduri pentru dezlegarea blestemului, actiuni în ordinea beneficului, pentru care, desigur, se apeleazã în primul rând la preot. În tainã, individul vizat, singur sau cu întreaga familie, se duce la preot, solicitându-i dezlegarea. Existã, însã, chiar si persoane cu statut laic, a cãror fortã exorcizantã s-a fãcut cunoscutã, si la care de asemenea se apeleazã. Dar factorul constant, credibil, rãmâne preotul. Altfel, ne abtinem de la alte comentarii. . .
__________________
Bibliografie
1) Gherasim Rusu Togan , Viziuni strãvechi. . . Editura Verva, 1997, pp 17-21
2) V. Lãpusianu, Ghicitul, vrãjitul, farmecile si blestemul, Editura Dosoftei, Slatina, 1990, p. 28.
