Constantin Loghin face si o caracterizare a activitãtii politice a lui Hasdeu ales de douã ori deputat în parlamentul României: "Ca om politic, fãrã sã apartinã vreunui partid, a luptat în arena vietii publice. Desi descendent din neam de boieri, Hasdeu i-a urât pe acestia, confundându-i cu ciocoii. Dragostea lui ce mare era arãtatã neamului sãu desi îi cunostea si biciuia slãbiciunile. Unirea din 1859 o aprobã din tot sufletul si el visa Unirea cea mare "când toate pãraiele sã se reverse în oceanul românesc". Din aceastã dragoste a izvorât ura sa nemãrginitã împotriva Rusilor care voiau, sub masca protectoratului ortodox, sã ne înghitã în marea slavã. Tot din aceasta predispozitie sufleteascã a rãsãrit antipatia sa împotriva nemtilor care încercau sã-si impunã tot mai mult influenta în Orient. Ura sa se îndrepta si împotriva uneltelor germane din tara noastrã, împotriva Evreilor care sprijinind si rãspândind cosmopolitismul tindeau sã slãbeascã fiinta noastrã nationalã. Din resentimentul împotriva Germanilor a rezultat atitudinea lui putin binevoitoare fatã de domnia regelui Carol I. Hasdeu se temea cã domnul fiind de rasã germanã sã nu se facã instrumentul expansiunii germane în Orient. De aceea a fost la început anticarlist, dar nu antidinastic. Când s-a convins de sentimentele loiale ale domnitorului Carol fatã de natiunea românã, a devenit un înfocat sustinãtor al domniei acestuia. Pasiunea sa oarbã pentru politicã l-a fãcut sã atace pe nedrept oameni de seamã, ca pe Kogãlniceanu, pe Titu Maiorescu si pe altii".
Ovidiu Papadima, în culegerea de studii "Creatorii si lumea lor" (Editura Fundatiilor Regale pentru literaturã si arta 1943) explicã, în prefatã, ideea care l-a determinat sã scrie lucrarea: "Cred în artã numai si numai ca unul din înaltele moduri ale omului de a rãspunde marilor întrebãri ale vietii si lumii". În voluminosul tom sunt prezentati autori diversi care au rãmas repere în cultura românã si din care unii sunt pe nedrept uitati. Ca un îndemn de a ne îndrepta spre o carte de valoare putin cercetatã astãzi, prezint câteva titluri din cuprins: Simion Bãrnutiu, un profet al nationalismului nostru; Doctorul Paulescu sau biruinta sufletului; D-l N. Rosu sau între catolicism si ortodoxie; Nichifor Crainic si eforturile noastre de orientare; Lucian Blaga vãzut de Vasile Bãncilã; Universul poetic al lui Radu Gyr; Mihail Beniuc sau tragismul modern. Am ales la întâmplare titluri de articole, ca sã putem aprecia dimensiunile lucrãrii amintite. Un studiu care ne intereseazã este intitulat Hasdeu regãsit. Începe cu urmãtoarea frazã: "Fãrã sovãialã se poate spune cã momentul literar cel mai de seama a anului 1937 este acela al aparitiei impunãtoarei editii din Hasdeu, pregãtitã cu atâta îndârjitã muncã de istoric literar, alcãtuitã cu atâta întelegere pentru cel ce a fost una din mintile cele mai geniale si cele mai românesti ale noastre de cãtre domnul Mircea Eliade. Este vorba de cartea "Bogdan Petriceiciu-Hasdeu - Scrieri literare, morale si politice", editie îngrijitã de Mircea Eliade. Ovidiu Papadima reia: "Domnul Mircea Eliade ne aduce darul împãrãtesc al icoanei lui Hasdeu cel adevãrat: om de stiintã al neamului sãu si profet al acestui neam, fiindcã stiinta, departe de a-l încremeni în pedanterie, l-a eliberat si înãltat supraomeneste prin cunoastere. Hasdeu e adus astfel în mijlocul nostru, tutelar si prieten totdeodatã prin opera sa uluitoare pentru toti acei multi, care l-au cunoscut asa cum au avut unii interesul, sã ne aparã pânã acum: savant haotic, literat ghidus si filozof spiritist. Acum Hasdeu redevine al nostru, Hasdeu e actualizat mai întâi prin lãmurirea lui ca unul din marii profeti ai nationalismului nostru. Ca si Eminescu si alãturi de Eminescu în "Cauzele si rezultatele cosmopolitismului" - 1871, a luat atitudine împotriva formelor goale, de import, din societatea romanescã. Conceptia eroicã a existentei nu este însa telurica, ci înalt crestinã în esenta ei. Marile eroisme, pentru Hasdeu, nu se ating atât în luptã, cât în munca în singurãtate si mai ales în suferintã. Cu deosebire în ultimii ani ai vietii sale, Hasdeu atinge culmi aproape mistice de linistitã, de paradisiacã durere. Hasdeu e unul din putinii nostri poeti în care Dumnezeu existã vizibil. Acesta este Hasdeu adus între noi de domnul Mircea Eliade în haina de cinstire a editurii Fundatiilor Regale".
Încercarea de actualizare a unor opinii si aprecieri despre marele savant m-a condus si la o lucrare ce a fãcut senzatie în momentul aparitiei - 1939. Este cartea în trei volume a profesorului Scarlat Demetrescu, continuatorul lui Hasdeu in domeniul cercetãrilor spiritiste, intitulatã "Din tainele vietii si ale Universului". Hasdeu nota în capitolul "Dumnezeu" din volumul "Sic cogito": "Noi am pus o temelie si numai atât. Dacã temelia e trainicã, va tine mult si bine clãdirea care urmeazã a se ridica asuprã-i. Cel dintâiu pas de fãcut de acum înainte, este de a vãdii cã sufletul este un organism, un organism ce se pãstreazã chiar si când se afla încã în legãturã trecãtoare cu celalt, adicã cu organismul secundar al trupului pãmântesc - 10 martie 1891".
Ca sã-si demonstreze teoriile, în castelul sãu de la Câmpina, a întreprins o serie de experiente interesante, între care efectuarea unor fotografii în timpul sedintelor de spiritism. Pe plãcile fotografice se obtineau imagini stranii, aure, siluete încadrate de halouri luminoase, semne asemãnãtoare unor hieroglife. Scarlat Demetrescu oferã o posibilã explicatie spunând ca: "un mediu spiritist are un corp fluidic care nefiind de esentã solidã impresioneazã mai greu placa fotograficã. Acest corp care nu mai e solid, ci un cumul de fluide, va impresiona placa fotograficã chiar la slaba luminã a noptii.
Câteva rânduri din Scarlat Demetrescu sunt potrivite ca încheiere pentru portretul ilustrului nostru concetãtean: "E o mare distantã între un Geniu si un om de talent. Geniul se naste pe fata pãmântului nostru la anumite epoci. Geniul posedã intuitia dezvoltatã la culme. Inspiratiile îi vin continuu de sus. Toate marile genii ale pãmântului au fost mediumi".
Hasdeu a pãtruns prin forta spiritului sãu într-o lume în care muritorii de rând nu au acces. Ca si alti initiati, ne-a transmis si nouã cât a crezut de cuviintã.