REVISTA NOUÃ POSTERITATEA LUI HASDEU

(urmare din numãrul trecut)

O amplã analizã (douãsprezece file) a lui B. P. Hasdeu o gãsim în monumentala istorie a literaturii române de George Cãlinescu, scoasã la Editura Fundaþiilor Regale (director Alexandru Rosetti) în 1941. Acesta, ironizând uºor arborele genealogic a lui Hasdeu - "nepotul antistrãnepotului de vãr a lui vodã Petriceicu" face unele precizãri referitoare la bunicul Tadeu: "Fiu de ofiþer în armata rusã, e poet polon, … Se cãsãtoreºte a doua oara cu o evreicã, Valeria Hrizantovna. Fiul poetului polec ºi al evreicei sale, Al. Hajdeu moºier la Cristineºti în þinutul Hotinului este botanist, filozof, filolog, arheolog, istoric, nuvelist, poet, membru al Societãþii de istorie ºi antichitãþi din Odesa, efor al ºcoalei þinutale din Hotin, colecþionar de cãrþi rare".
De la Cãlinescu aflãm cã Bogdan Petriceicu a avut o tinereþe agitatã. La el s-a manifestat o precocitate eroticã. De la 16 ani avea diverse legãturi sentimentale. Însemnãrile sunt pline de referiri telegrafice despre farmecele unor: Katia, Sonia, Olga, Sofia, Irina, Liza, Evghenia si altele. Petreceri prin cabarete ºi încurcãturi sentimentale îl duc la un episod obiºnuit în viaþa ofiþerilor din armata þarului. Se bate în duel ºi este rãnit. Se întoarce la regiment ºi participã la rãzboiul din Crimeea, în 1855. George Cãlinescu, analizându-i opera, stabileºte cã Hasdeu era un geniu universal ºi "se poate afirma cã a reuºit aproape peste tot".
Alt autor al unei cunoscute istorii a literaturii române, apãrutã în anii treizeci în trei ediþii, Dimitrie Murãraºu, sintetizeazã: " O nouã forþã literarã se anunþã prin activitatea de pânã la 1866 a lui Hasdeu. În familia acestuia e o mare tradiþie culturalã cãrei îi rãmâne credincios. Hotãrât adept al ideilor democratice, Hasdeu e un sprijin pentru Cuza, e glasul opiniei publice, nereformata încã pentru o viaþã politicã occidentalã dar statornicitã pe o generoasã poziþie în chestiunea revendicãrilor þãrãneºti".
Mai departe, o suitã de impresii contureazã profilul omului de ºtiinþã ajuns la maturitate: "Hasdeu a dominat într-o vreme viaþa noastrã culturalã prin erudiþia lui uimitoare, fantezia la înãlþimea erudiþiei, spiritul caustic ºi intransigenþa în principii, neobiºnuitã în societatea noastrã atât de schimbãtoare în idei ºi atitudine. În afarã de aceasta, tragismul vieþii lui interioare ni l-a transmis învãluit în calda simpatie pe acela pe care multora le-a apãrut ca un mag al culturii naþionale".
Un paragraf e consacrat disputei cu Junimea. Citez: "Hasdeu a arãtat, în scrierile sale, multa simpatie pentru latinitate. Încã din 1859, el îndeamnã pe români sã studieze limbile romanice, iar mai târziu, în poezii ca: "Severin", cântã pe Traian ºi strãmoºii latini. Într-un articol din 1869, arãtând dibãcia Prusiei în "machiavelica tacticã de a subjuga ºi de a desnaþionaliza" el cere convocarea unui congres pan-latin la Paris. La "Convorbiri Literare", dupã impresia generalã, exista simpatie pentru cultura germanã ºi din aceasta trebuiau sã vinã neînþelegeri. Hasdeu era împotriva amestecului tot mai vãdit al Prusiei în viaþa noastrã publicã de la începutul domniei lui Carol I. Pentru el, Junimea era o plantã proprie a regimului de origine germanã. Influenþa ºi amestecul german îi apãreau ca o catastrofã pentru neamul românesc".
Constantin Loghin ºi el autor al unei "Istorii a literaturii române (de la începuturi pânã în vremurile noastre) publicatã de editura "Cugetarea" în 1941, ne oferã ºi el amãnunte interesante din biografia scriitorului: "Primele învãþãturi le-a primit în Polonia, Podolia ºi Volhinia unde a deprins foarte bine limba polonezã, iar liceul l-a terminat la Chiºinãu. Apoi a frecventat universitatea la Harcov. Odatã cu studiile universitare tânãrul Hasdeu luat de curentul tineretului de atunci ºi în urma unei desamãgiri de ordin intim-sentimental, a intrat în regimentul de husari "Contele Radetzki". Dupã trei ani de serviciu militar, pentru care pãrea sã aibã o deosebita plãcere, dar nu prea mult interes, a demisionat din armata dezgustat de atmosfera ºi patriotismul oficial rus. De aceea, numai în vârstã de 19 ani (1857), a trecut în Moldova, restituind consulatului rusesc paºaportul cu declaraþia cã la fel ar trebui sã facã toþi românii basarabeni. În urma acestui fapt, a fost condamnat în lipsa la exil în Siberia ºi la pierderea drepturilor ereditare asupra drepturilor pãrinteºti." În þarã, a fost ales deputat de Bolgrad (Cetatea Albã) - 1867 - ºi a desfãºurat o întinsî activitate parlamentarî. A fost profesor universitar de filologie comparatã la Universitatea din Bucureºti din 1874 ºi directorul Arhivelor Statului din 1876. În ultimii ani ai vieþii, dupã moartea prematurã a genialei sale fiice în 1888, Hasdeu s-a ocupat, retrãgându-se la Câmpina, cu lucrãri filologice ºi experienþe spiritiste. "De aici încolo, umorul sãu dispare ºi face loc unui sarcasm brutal. El devine solitar ºi pesimist. Orientat în toate ramurile ºtiinþei româneºti, înzestrat cu un extraordinar dar de pãtrundere al realitãþilor, acest spirit enciclopedist s-a manifestat în toate domeniile de îndeletnicire umanã, deschizând pretutindeni cãi nebãtute de alþii.

(continuare în numãrul viitor)

Alin Daniel CIUPALÃ

*) Comunicare sustinutã la “Sãrbãtoarea Juliilor”, miercuri, 2 iulie 2003, la Castelul Julia Hasdeu din Câmpina

*Posteritatea lui Hasdeu )**
	(urmare din numãrul trecut) O amplã analizã (douãsprezece file) a lui B. P. Hasdeu o gãsim în monumentala istorie a literaturii române de George Cãlinescu, scoasã la Editura Fundaþiilor Regale (director Alexandru Rosetti) în 1941. Acesta, ironizând uºor arborele genealogic a lui Hasdeu - "nepotul antistrãnepotului de vãr a lui vodã Petriceicu" face unele precizãri referitoare la bunicul Tadeu: "Fiu de ofiþer în armata rusã, e poet polon, … Se cãsãtoreºte a doua oara cu o evreicã, Valeria Hrizantovna. Fiul poetului polec ºi al evreicei sale, Al. Hajdeu moºier la Cristineºti în þinutul Hotinului este botanist, filozof, filolog, arheolog, istoric, nuvelist, poet, membru al Societãþii de istorie ºi antichitãþi din Odesa, efor al ºcoalei þinutale din Hotin, colecþionar de cãrþi rare". De la Cãlinescu aflãm cã Bogdan Petriceicu a avut o tinereþe agitatã. La el s-a manifestat o precocitate eroticã. De la 16 ani avea diverse legãturi sentimentale. Însemnãrile sunt pline de referiri telegrafice despre farmecele unor: Katia, Sonia, Olga, Sofia, Irina, Liza, Evghenia si altele. Petreceri prin cabarete ºi încurcãturi sentimentale îl duc la un episod obiºnuit în viaþa ofiþerilor din armata þarului. Se bate în duel ºi este rãnit. Se întoarce la regiment ºi participã la rãzboiul din Crimeea, în 1855. George Cãlinescu, analizându-i opera, stabileºte cã Hasdeu era un geniu universal ºi "se poate afirma cã a reuºit aproape peste tot". Alt autor al unei cunoscute istorii a literaturii române, apãrutã în anii treizeci în trei ediþii, Dimitrie Murãraºu, sintetizeazã: " O nouã forþã literarã se anunþã prin activitatea de pânã la 1866 a lui Hasdeu. În familia acestuia e o mare tradiþie culturalã cãrei îi rãmâne credincios. Hotãrât adept al ideilor democratice, Hasdeu e un sprijin pentru Cuza, e glasul opiniei publice, nereformata încã pentru o viaþã politicã occidentalã dar statornicitã pe o generoasã poziþie în chestiunea revendicãrilor þãrãneºti". Mai departe, o suitã de impresii contureazã profilul omului de ºtiinþã ajuns la maturitate: "Hasdeu a dominat într-o vreme viaþa noastrã culturalã prin erudiþia lui uimitoare, fantezia la înãlþimea erudiþiei, spiritul caustic ºi intransigenþa în principii, neobiºnuitã în societatea noastrã atât de schimbãtoare în idei ºi atitudine. În afarã de aceasta, tragismul vieþii lui interioare ni l-a transmis învãluit în calda simpatie pe acela pe care multora le-a apãrut ca un mag al culturii naþionale". Un paragraf e consacrat disputei cu Junimea. Citez: "Hasdeu a arãtat, în scrierile sale, multa simpatie pentru latinitate. Încã din 1859, el îndeamnã pe români sã studieze limbile romanice, iar mai târziu, în poezii ca: "Severin", cântã pe Traian ºi strãmoºii latini. Într-un articol din 1869, arãtând dibãcia Prusiei în "machiavelica tacticã de a subjuga ºi de a desnaþionaliza" el cere convocarea unui congres pan-latin la Paris. La "Convorbiri Literare", dupã impresia generalã, exista simpatie pentru cultura germanã ºi din aceasta trebuiau sã vinã neînþelegeri. Hasdeu era împotriva amestecului tot mai vãdit al Prusiei în viaþa noastrã publicã de la începutul domniei lui Carol I. Pentru el, Junimea era o plantã proprie a regimului de origine germanã. Influenþa ºi amestecul german îi apãreau ca o catastrofã pentru neamul românesc". Constantin Loghin ºi el autor al unei "Istorii a literaturii române (de la începuturi pânã în vremurile noastre) publicatã de editura "Cugetarea" în 1941, ne oferã ºi el amãnunte interesante din biografia scriitorului: "Primele învãþãturi le-a primit în Polonia, Podolia ºi Volhinia unde a deprins foarte bine limba polonezã, iar liceul l-a terminat la Chiºinãu. Apoi a frecventat universitatea la Harcov. Odatã cu studiile universitare tânãrul Hasdeu luat de curentul tineretului de atunci ºi în urma unei desamãgiri de ordin intim-sentimental, a intrat în regimentul de husari "Contele Radetzki". Dupã trei ani de serviciu militar, pentru care pãrea sã aibã o deosebita plãcere, dar nu prea mult interes, a demisionat din armata dezgustat de atmosfera ºi patriotismul oficial rus. De aceea, numai în vârstã de 19 ani (1857), a trecut în Moldova, restituind consulatului rusesc paºaportul cu declaraþia cã la fel ar trebui sã facã toþi românii basarabeni. În urma acestui fapt, a fost condamnat în lipsa la exil în Siberia ºi la pierderea drepturilor ereditare asupra drepturilor pãrinteºti." În þarã, a fost ales deputat de Bolgrad (Cetatea Albã) - 1867 - ºi a desfãºurat o întinsî activitate parlamentarî. A fost profesor universitar de filologie comparatã la Universitatea din Bucureºti din 1874 ºi directorul Arhivelor Statului din 1876. În ultimii ani ai vieþii, dupã moartea prematurã a genialei sale fiice în 1888, Hasdeu s-a ocupat, retrãgându-se la Câmpina, cu lucrãri filologice ºi experienþe spiritiste. "De aici încolo, umorul sãu dispare ºi face loc unui sarcasm brutal. El devine solitar ºi pesimist. Orientat în toate ramurile ºtiinþei româneºti, înzestrat cu un extraordinar dar de pãtrundere al realitãþilor, acest spirit enciclopedist s-a manifestat în toate domeniile de îndeletnicire umanã, deschizând pretutindeni cãi nebãtute de alþii. (continuare în numãrul viitor) Alin Daniel CIUPALÃ *) Comunicare sustinutã la “Sãrbãtoarea Juliilor”, miercuri, 2 iulie 2003, la Castelul Julia Hasdeu din Câmpina
sus