REVISTA NOUÃ POSTERITATEA LUI HASDEU

Admirat, chiar adulat în anumite cercuri, criticat sau atacat în altele, B. P. Hasdeu si-a dominat epoca si a rãmas pentru vesnicie în galeria marilor cãrturari ai neamului românesc. Prin opera sa vasta si diversã, a fost un deschizãtor de drumuri, pe tãrâmurile cercetãrii stiintifice, în multe domenii. Indiscutabil, era un personaj dificil, cu opinii transante, un polemist redutabil, înzestrat cu spirit malitios, de care uza ca sã-si ridiculizeze adversarii. Aceastã caracterizare poate fi ilustratã printr-un fragment din necrologul publicat în Revista Nouã, nr. 5, anul 5, din 15 august 1892, închinat episcopului Melchisedec: "Personal mãrturisesc cã eu unul nu iubeam pe episcopul Melchisedec, sunt încredintat cã nici episcopul Melchisedec nu mã iubia pe mine. Ne-am cunoscut pentru prima oarã în Moldova, sunt acum vr'o trei-zeci de ani, apoi de atunci am fost mult timp colegi la Academia Românã. Tot-d'a-una însa am simtit un fel de antipatie unul pentru altul si eu din parte'mi n'o ascundeam deloc. Dar tocmai de aceea putinele cuvinte, pe cari le-am consacrat aici memoriei rãposatului, trebuie sã aibã o greutate cu atât mai vãditã, cãci eu nu voi putea sã exagerez meritele episcopului Melchisedec, iar despre cusururi n'am spus nicio vorbã, temându-mã de mine însumi". M-a impresionat finalul care contine un mare adevãr despre personalitatea acestui om complex, ce nu se temea de nici un adversar, ci numai de temperamentul sãu tumultuos care îl arunca mereu în luptã.
Contemporanii l-au apreciat, în general, la justa lui valoare. Extrag un fragment din prima enciclopedie românã apãrutã sub auspiciile Societãtii "Astra" din Sibiu, 1892, coordonator Dr. C. Diaconovich. Lucrare de prestigiu, a fost a cincia enciclopedie pe plan mondial, în ordinea aparitiilor, si prima din sud-estul Europei. Rubrica dedicatã savantului începe cu o amplã biografie din care spicuim câteva rânduri: " B. P. Hasdeu s-a nãscut la 16 februarie 1836 în satul Cristinesti aproape de Hotin. Studiile de drept si litere si le-a fãcut la Universitatea din Kharcof, de unde iesi în 1854 licentiat în drept. În 1856, dupã ce îsi fãcu armata în Rusia, trecu în Moldova unde se lepãdã pânã si de botezul rusesc Tadeu, luându-si numele istoric de Bogdan. În 1864 se cãsãtori cu domnisoara Faliciu, Româncã de la Rosia Abrudului, al cãrei frate pierise în 1848, în lupta cu Maghiarii, bãtându-se la Vint, sub steagul lui popa Balint."
Tot aceasta lucrare cuprinde si o schitã de genealogie: "Hasdeu si Petriceicu, familie boiereascã din Moldova cunoscuta încã din timpul lui Stefan cel Mare, când trãia Stefan Hasdeu, care a avut ca fiu pe David. Nepotul de fiu al acestuia era Efrem Hasdeu - 1630, boier însemnat, pârcãlab al cetãtii Hotin si care a avut de sotie pe fiica lui Moise Movilã. Fiul acestuia, Stefan Hasdeu, mare paharnic, 1619 - 1673, se înrudea cu familia princepelui Petriceicu prin cãsãtoria sa cu Alexandra, sora lui Stefan Vodã Petriceicu, care ne având copii adoptã pe copii lui Stefan si ai Alexandrei, cari luarã numele de Petriceicu, anume: Nicolae si George zis Lupascu Hasdeu. Prin urmasii acestuia se continuã descendenta actualã a familiei, anume prin Stefan Dominic care a avut ca fiu pe Ioan, acesta pe Tadeu. Fiii acestuia au fost: Tadeu, Alexandru si Boleslas. Alexandru a fost distins naturalist si scriitor. Fiul sãu este ultimul descendent al familiei, Bogdan Petriceicu-Hasdeu nãscut 1836."
Despre Tadeu Petriceicu, în aceeasi lucrare, se mentioneazã: "Poet român din Basarabia. Poesiile lui scrise în polonã sunt mentionate de polonezul Bentkowschi în istoria literaturii sale".
Despre Alexandru Petriceicu se spune: "Om învãtat si scriitor distins n. 1811 în Basarabia mort 1872. Îsi face studiile la Universitatea din München si întors la Chisineu îmbrãtise cariera de avocat. El scrise: O idee despre filozofie ca stiinta vietii - 1830, Cântece nationale române cu note istorice, Discurs despre antica glorie a Moldovei, Dabija-Vodã - 1835".
În încheierea prezentãrii dedicate lui Bogdan Petriceicu, autorul conchide: "Acest douã mari lucrãri, Istoria criticã a Românilor si marele etimologic, completate prin lucrãri ulterioare, se ridicã la noi deasupra a tot ce s-a fãcut în literatura stiintificã. Prin sentimentul de iubire a neamului si pãmântului românesc aceste lucrãri dau lui Hasdeu locul de sef al scoalei nationaliste în literatura noastrã stiintificã. Prin originalitatea lor, prin descoperirile multiple si prin eruditiunea lor, ele îi dau caracterul celui mai puternic initiator si celui mai mare si fecund învãtat, ce am avut noi în România de la Cantemir încoace".
Finalul, mentioneazã Dr. Diaconovich, a fost preluat din Nicolae Pãtrascu, studiul Scriitori români contemporani.

(continuare în numãrul viitor)

Alin Daniel CIUPALÃ

*) Comunicare sustinutã la “Sãrbãtoarea Juliilor”, miercuri, 2 iulie 2003, la Castelul Julia Hasdeu din Câmpina

*Posteritatea lui Hasdeu )**
	Admirat, chiar adulat în anumite cercuri, criticat sau atacat în altele, B. P. Hasdeu si-a dominat epoca si a rãmas pentru vesnicie în galeria marilor cãrturari ai neamului românesc. Prin opera sa vasta si diversã, a fost un deschizãtor de drumuri, pe tãrâmurile cercetãrii stiintifice, în multe domenii. Indiscutabil, era un personaj dificil, cu opinii transante, un polemist redutabil, înzestrat cu spirit malitios, de care uza ca sã-si ridiculizeze adversarii. Aceastã caracterizare poate fi ilustratã printr-un fragment din necrologul publicat în Revista Nouã, nr. 5, anul 5, din 15 august 1892, închinat episcopului Melchisedec: "Personal mãrturisesc cã eu unul nu iubeam pe episcopul Melchisedec, sunt încredintat cã nici episcopul Melchisedec nu mã iubia pe mine. Ne-am cunoscut pentru prima oarã în Moldova, sunt acum vr'o trei-zeci de ani, apoi de atunci am fost mult timp colegi la Academia Românã. Tot-d'a-una însa am simtit un fel de antipatie unul pentru altul si eu din parte'mi n'o ascundeam deloc. Dar tocmai de aceea putinele cuvinte, pe cari le-am consacrat aici memoriei rãposatului, trebuie sã aibã o greutate cu atât mai vãditã, cãci eu nu voi putea sã exagerez meritele episcopului Melchisedec, iar despre cusururi n'am spus nicio vorbã, temându-mã de mine însumi". M-a impresionat finalul care contine un mare adevãr despre personalitatea acestui om complex, ce nu se temea de nici un adversar, ci numai de temperamentul sãu tumultuos care îl arunca mereu în luptã. Contemporanii l-au apreciat, în general, la justa lui valoare. Extrag un fragment din prima enciclopedie românã apãrutã sub auspiciile Societãtii "Astra" din Sibiu, 1892, coordonator Dr. C. Diaconovich. Lucrare de prestigiu, a fost a cincia enciclopedie pe plan mondial, în ordinea aparitiilor, si prima din sud-estul Europei. Rubrica dedicatã savantului începe cu o amplã biografie din care spicuim câteva rânduri: " B. P. Hasdeu s-a nãscut la 16 februarie 1836 în satul Cristinesti aproape de Hotin. Studiile de drept si litere si le-a fãcut la Universitatea din Kharcof, de unde iesi în 1854 licentiat în drept. În 1856, dupã ce îsi fãcu armata în Rusia, trecu în Moldova unde se lepãdã pânã si de botezul rusesc Tadeu, luându-si numele istoric de Bogdan. În 1864 se cãsãtori cu domnisoara Faliciu, Româncã de la Rosia Abrudului, al cãrei frate pierise în 1848, în lupta cu Maghiarii, bãtându-se la Vint, sub steagul lui popa Balint." Tot aceasta lucrare cuprinde si o schitã de genealogie: "Hasdeu si Petriceicu, familie boiereascã din Moldova cunoscuta încã din timpul lui Stefan cel Mare, când trãia Stefan Hasdeu, care a avut ca fiu pe David. Nepotul de fiu al acestuia era Efrem Hasdeu - 1630, boier însemnat, pârcãlab al cetãtii Hotin si care a avut de sotie pe fiica lui Moise Movilã. Fiul acestuia, Stefan Hasdeu, mare paharnic, 1619 - 1673, se înrudea cu familia princepelui Petriceicu prin cãsãtoria sa cu Alexandra, sora lui Stefan Vodã Petriceicu, care ne având copii adoptã pe copii lui Stefan si ai Alexandrei, cari luarã numele de Petriceicu, anume: Nicolae si George zis Lupascu Hasdeu. Prin urmasii acestuia se continuã descendenta actualã a familiei, anume prin Stefan Dominic care a avut ca fiu pe Ioan, acesta pe Tadeu. Fiii acestuia au fost: Tadeu, Alexandru si Boleslas. Alexandru a fost distins naturalist si scriitor. Fiul sãu este ultimul descendent al familiei, Bogdan Petriceicu-Hasdeu nãscut 1836." Despre Tadeu Petriceicu, în aceeasi lucrare, se mentioneazã: "Poet român din Basarabia. Poesiile lui scrise în polonã sunt mentionate de polonezul Bentkowschi în istoria literaturii sale". Despre Alexandru Petriceicu se spune: "Om învãtat si scriitor distins n. 1811 în Basarabia mort 1872. Îsi face studiile la Universitatea din München si întors la Chisineu îmbrãtise cariera de avocat. El scrise: O idee despre filozofie ca stiinta vietii - 1830, Cântece nationale române cu note istorice, Discurs despre antica glorie a Moldovei, Dabija-Vodã - 1835". În încheierea prezentãrii dedicate lui Bogdan Petriceicu, autorul conchide: "Acest douã mari lucrãri, Istoria criticã a Românilor si marele etimologic, completate prin lucrãri ulterioare, se ridicã la noi deasupra a tot ce s-a fãcut în literatura stiintificã. Prin sentimentul de iubire a neamului si pãmântului românesc aceste lucrãri dau lui Hasdeu locul de sef al scoalei nationaliste în literatura noastrã stiintificã. Prin originalitatea lor, prin descoperirile multiple si prin eruditiunea lor, ele îi dau caracterul celui mai puternic initiator si celui mai mare si fecund învãtat, ce am avut noi în România de la Cantemir încoace". Finalul, mentioneazã Dr. Diaconovich, a fost preluat din Nicolae Pãtrascu, studiul Scriitori români contemporani. (continuare în numãrul viitor) Alin Daniel CIUPALÃ *) Comunicare sustinutã la “Sãrbãtoarea Juliilor”, miercuri, 2 iulie 2003, la Castelul Julia Hasdeu din Câmpina
sus