Seria a patra, editatã de Cercul literar «Geo Bogza» si Fundatia «Hasdeu»
ARGUMENT
O rubricã frecventã în Revista Nouã a lui B. P. Hasdeu, în care era denuntatã nonvaloarea, la modul satiric sau umoristic, se numea ZACHERLINA. Noi preluãm initiativa, cu intermitente, când e nevoie, totdeauna în numãrul de Anul Nou, pentru bunãdispunere.
Microenciclopedie veselã si tristã
IUBIREA NU EXISTÃ
Iubirea nu existã,
E doar o-nchipuire tristã
A unei dorinte nemãrginite
De-a fi!
Iubirea e o fantezie,
O pulbere de sperantã împrãstiatã,
O cãutare ne-ncetatã
De fericire. . .
Un sentiment întunecat
O lacrimã. . . un pãcat. . .
Iubirea nu existã
E doar o fantezie tristã!
Dana Marina CERNEANU
NESTATORNICIE
Am vrut sã plec,
Sã uit de tot
De tine
Am vrut sã stau,
S-astept sã uit
De tine.
Am vrut s-astept,
Sã stau de tot
Cu tine.
Sã uit am vrut,
S-astept sã stau
Cu tine.
Tiberiu GAMAN
COSMOGONIE
Incipient echilibru
în rationalul aruncat,
freamãtã cosmosul
ros
de rationalul ludic din el,
în carnea lui;
Foame si sete
au declarat cuvântul,
Si nici un cuvânt
nu a fost începutul
fãrã preexistenta
esentei.
Atomicitatea
substantei nevãzute,
Darwin
Sau atene bine calculate. . .
Doar dezechilibru
Prin rationalul suprarational
Marian TIMOFTE
STELELE
Esti prea departe sã îti spun
Tot ceea as vrea acum
Si-n suflet plâng de dor, de tine
Fiindcã ai plecat de lângã mine.
Când stelele vor apãrea
Acestea mã vor ajuta
Sã te aduc iar lângã mine
Fiindcã mi-e tare dor de tine.
Stelele au apãrut
Te-au cãutat si te-au vãzut
Si te-au adus în locu-n care
Te asteptam cu întristare.
Alina BRÃDESCU
DA, SUNTEM ROMANTICI!
<Mai stim - si Partidul nostru comunist a demonstrat cu pregnantã acest fapt - cã noi suntem un popor de constructori, iar pacea este, în cazul nostru, ca de altfel în cazul tuturor popoarelor lumii, aerul de care avem nevoie. Nu dorim, nu cerem decât sã fim lãsati sã construim! Forta noastrã, alãturi de forta tuturor popoarelor care iubesc pacea, va face ca întelegerea pasnicã sã triumfe. Ca poet nu cer, nu admit (iatã un verb care trebuie pronuntat în fortã) decât momentul când «muzele vorbesc, iar armele tac». Si acest vis va fi o realitate, este o realitate cât timp noi luptãm ca pacea sã nascã «flori, belsug de artã guresã si dulce».>
Arthur PORUMBOIU
MARX
Lãuntric s-a deschis sufletul.
Pe-acolo umblai Tu, în togã de aur
sau în haine aspre de muncitor;
pe-acolo umblai Tu, si din frunte
curgeau lumini vindecãtoare;
si îndoiala se frângea
cum valurile-n mare.
Privirea Ta - tarã invadatã de crini
nu mai sorbea, spre mare, viscolul de fier;
Tu însuti ochiul soarelui deschis:
Astru teribil pe un tânãr cer.
Arthur PORUMBOIU
STINGHER
Sunt înfrigurat de taina singurãtãtii mele,
Am ajuns sã cred cãci gândurile-mi sunt grele.
Mi-e fricã c-am sã mor dacã mai respir
Si cred cã mai bine ar fi sã fiu martir.
Sã mor plin de-o bucurie arzãtoare
Sã fiu pentru toti o mare mirare.
Purtat de valuri oarbe
Sã fiu un cãlãtor pe mare.
As vrea ca pururi visul meu sã nu se curme,
Sã fiu baci de turme.
Victor STÃNESCU
Rondelul vinului
Cum s-a nãscut, nimeni nu stie,
De nu era, îl inventam,
I-ar fi plãcut si lui Adam
Cu tot cu Eva o betie,
Alb, negru, mare bucurie,
La ospetie sau la hram,
Cum s-a nãscut, nimeni nu stie,
De nu era, îl inventam.
Bãut cu grijã-i bãrbãtie,
Medicament, aur, balsam,
Îl jinduiesc si îl aclam,
Când mã mângâie pe gingie.
Cum s-a nãscut, nimeni nu stie.
Rondelul berii
Din vechime berea vine
Înspumatã si gustoasã,
Cu un mic de-o ai pe masã
Face zilele senine.
Blondã, brunã, ea detine
Bucuria generoasã,
Din vechime berea vine
Înspumatã si gustoasã.
Bea o halba, nu te-abtine,
Sau o sticlã gratioasã
De la gheatã-atuncea scoasã
Savurând-o, cãci, retine,
Din vechime berea vine.
Rondelul cosului zilnic
Cosul zilnic e-o povarã
Pentru buzunarul gol,
Nu ai bani de un rasol,
Iar consoarta-n casã zbiaã,
Milionu-i de ocarã,
A ajuns doar un simbol,
Cosul zilnic e-o povarã
Pentru buzunarul gol.
Foamea noastrã milenarã
O astâmparãm cu-alcool
Si-ãla scos din metanol
Cu originea neclarã.
Cosul zilnic e-o povarã.
Stefan Al. Sasa
CU PLUGUSORUL
Întâmplãri povestite à la manière de. . .
ZAHARIA STANCU
E în Ajunul Nou. Ninge. Cu fulgi mari ninge. Într-una ninge. Cu fulgi mari cât palma ninge.
Ne ducem cu uratul în Omida. Cu Trãcãlie, cu Tântu, Zgãmâie, cu Tutanu. Opincile ne sunt rupte. Si mari cât covata. Mari cât niste bãrci sunt opincile, ca sã încapã obiele multe în ele. Nu mai suntem desculti. De la Ignat, de când a tãiat bunicul purcelul.
Obrajii galbeni ca sofranul ni s-au îmbujorat de frig. Zgãmâie se învinetise ca otetul. Ca otetul se învinetise, nefericitul.
Intrãm în ogradã la dada Zvâca. E plecatã dada Zvâca. L-alde Titã Uie e plecatã. Nici Titã Uie nu-i acasã. Nici Ududui. Nici Bicoi. Nici Ovedenie. Nimeni nu-i acasã. . .
Ninge. Tot ninge. Mergem. Tot mergem. Nu stim unde mergem. Nãmetii sunt mari cât casa. Frigul. Pânã la oase ajunge. Mã uit la mâinile mele. Sunt rosii mâinile mele. Rosii ca sfecla. Ca sfecla rosie. Trãcãlie începe sã plângã. Sã plângã, sãrmanul. . .
Ne întoarcem la noi acasã. Mama are obrazul ca pãmântul. Ca pãmântul are mama obrazul. Ne pune mama o masã beteagã. Ne strângem ciucure în jurul mesei. Mâncare bunã ne dã mama. Pãsat, pâine amestecatã cu mãlai. Mâncãm în tãcere. Cu poftã de lup mâncãm. Mama ne priveste cu lacrimi în ochi. Lacrimi în ochi are mama. Îsi sterge ochii cu basmaua. Ochii îsi sterge mama. Cu basmaua ei neagrã. Se apropie de mine si zice mama:
- Sã nu uiti, Darie! Nimic sã nu uiti. . . Auzi, Darie? Sã nu uiti, Darie!
FÃNUS NEAGU
Strãzile Brãilei erau pustii ca o inimã de amantã pãrãsitã. Era o vreme buzatã, datã-n Pasti. Felinarele aveau ochi de cucuvaie împãiatã si flori de curcubiticã la urechi.
Unul dintre colindãtori îsi vãrsa râia în oftaturi: <Foaie verde mãrãcine, tare-i rãu când nu e bine>, iar altul, burdusit cu ravac de munte, e al dracului de altul. Mãtãhãieste cu fata ascunsã într-un cazan de tescovinã. Numai eu mã simt ca un câine fugãrit de bufnite cu alice sub aripi si cu coada fãcând colb de ardei pisat. Bizonul din mine mugeste amarnic. Îmi vine sã-l jugãnesc pe colindãtorul care cântã cu glas de cotofanã zburãtãcitã de ulii somnambuli. Celuilalt, care se bãlãngãne ca un ciumat, i-as bãga în burtã o dinamitã.
- Nu mai putem merge mai departe, le-am suierat eu afurisit.
- Hîîî! mugirã cocostârcii mei cu picioarele înnodate si cu pliscurile tivite cu fir de la un fitil de lampã chioarã.
- Sã intrãm aici, la <Doi castraveti murati>, am hârâit eu.
Si i-am tras pe cei doi ciumeti în cârciuma care mirosea a boabe de turbãciune amestecate cu ceapã degeratã, a brânzã tinutã în burtã de câine mort si a picioare de recrut în manevrã. Lunganul, cel cu poftã la behãit, forfotea într-una: <Foaie verde si-un dudãu, tare-i bine când nu-i rãu>.
Am stat cu gealatii pânã când ziua a înghitit negrul noptii ca pe o gãluscã de catran. Am bãut atâta tuicã de rãsinã si vin de doagã spartã si stoarsã, încât au trebuit cinci zdrahoni sã ne care sub podul Brãilitei, unde ne-au iesit din gâtlejuri câte o sutã de broaste testoase, fãrã carapace, si câte doi iepuri jupuiti din luna lui cuptor. . .
Si catrene indigene, mai hazoase, mai. . . viclene
UNUI CRITIC TEMUT
E-un spadasin cu pix, se pare,
E-un spirit viu, e-un spirit mare;
E viu cã mai trãieste încã,
Si-i mare pentru cã mãnâncã!
UNUI POET ONIRIC
Visul poate, cum se stie,
Sã continã poezie;
Dumnealui se conformeazã:
Doarme zdravãn si. . . semneazã!
LUI NICOLAE MANOLESCU
(pentru Contradictia lui Maiorescu)
Autorul cãrtii s-a ales cu
Mari necazuri pentru opul scris;
Fiindcã el, nu Titu Maiorescu,
A fost si mai este contrazis!
LUI NICOLAE BREBAN
(pentru Animale bolnave)
Din zece câti eram atunci la coadã,
Sã cumpãrãm acest roman de zile mari,
(O spun acelor care vor sã creadã)
Vreo sapte insi erau. . . veterinari!
UNUI CRITIC LITERAR SI POET
Îmi spunea un tip citit
Si, nici vorbã, cam hazliu:
<De poet n-am auzit,
Iar pe critic nici nu-l stiu>!
REVISTEI CONTEMPORANUL
Toti i-am admirat puterea
De a creste voiniceste,
Dar de când nu mai e Gherea,
Nu mai e nici o. . . nãdejde!
REVISTEI STEAUA
Revista de la Cluj, cândva,
Nu se vedea deloc cum suie;
Azi s-a schimbat povestea sa:
Noi o vedem, dar Steaua nu e!
VIATA ROMÂNEASCÃ
O-ntâmpinãm cu dragoste fireascã
Fiindcã-i revista noastrã româneascã
Totusi bãtrâna doamnã se rãsfatã
Uzând si-acum de substantivul <viatã>!
FAMILIA
Izbucneste din vulcan o lavã
Strict originalã si grozavã;
Însã nimeni nu se înspãimântã,
Pentru cã familia e. . . sfântã!
VATRA
Cosbuc si Slavici si Caragiale
I-au pus la temelie sfântã piatrã.
Urmasii de-astãzi merg pe-aceeasi cale
Si, bãrbãteste, s-au lãsat la. . . vatrã!
ATENEU
Oameni pasnici sunt la Ateneu
Ca-n cortegiul veselului zeu.
Dar e bine sã nu-i iei cu rãul,
Pentru cã-ti gãsesti cu ei. . . bacãul!
LUCEAFÃRUL
Toti cititorii-si pun o întrebare
În legãturã cu acest mister:
E patronatã de-un luceafãr, oare,
Sau e sub zodia lui. . . Lucifer?!
Rosa CANINA
