Violeta BERCARU

Inconsistentã

Nocturne lacrimi curg din iris
fluiditatea intrã în mister
scântei fierbinti spre lacuri pier
hrãnind fertilitãti de spirit

pulberi lunare într-un crin
precum bogat miresme din venin
se regãsesc - umbre ce vin din cer
fierbând cu voluptate în senin

si raze-apar din transparentã
în vis se-ngroapã un car ceresc si triumfal
de toarta lui mã prind - inconsistentã

argintul modeleazã candelabre noptii
materii vin si se topesc încet
zidind un echilibru pe aspre echinoctii

Topite sunt

parfumul stelelor nãscând

1. Se tese lent în puritate
Desprinse sunt din dulci felii
Crescute în singurãtate

2. Topite sunt acum parfumuri
Pulberi senine-n moara lunii
S-a scuturat cortina lumii
Si sfere se rostogolesc pe scrumuri

3. Icoana stelelor visate
Cristalizând minunea crudã
Cu setea noptii-nsigurate
Secunda naste din secundã

4. Apoi citesc uimit simboluri dintr-un veac
Pe când flãmând cadenta lui
Se va opri în prag.

Ceremonii

În ceremonii visul-apare
a acceptat sã ia forma fiintei
lumina creste-n trup înaripare
din smerite simetrii

în inimi candele se-aprind
o razã din repaos se loveste de secunde
mai curge-n citadele de argint
lumina-mi prinde umerii în densitãti fecunde

un vis luat de demoni în abisuri
creste-n misterul roditor din ape
sãdind uitare în pierdute paradisuri

si plânsetul se-ntoarce
si valuri se mai sparg
un miez lunar absoarbe
furtunile din larg.

* * *

Culorile-mi se sting prin hybrisul lumii
si mã hrãnesc dintr-un torent astral
mã adâncesc în linii vertical
azurul locuieste-n pleoapa lunii

pe lângã arãmii pocale la masa ne-asezãm
purtãm brãtãri din univers
grãmezile de frig le-am mai cules
un mester priceput a slefuit diamantine dale

cadenta viselor aruncã întelesuri
în albul pietrelor pe rând apar
simboluri rupte din tulpini de versuri

trupu-mi s-a prins în hybrisurile lunii
azururi mã pândesc si curg din mâini
un plâns se stinge-n pleoapele luminii.