FAMILIA (nr. 6, iunie 2004). Excelente ilustratii de Tudor Jebeleanu. Norman Manea răscoleste sertarele exilului si găseste „amintiri” incitante, mai ales cu Leon Volovici. Din nou, Ioan Moldovan si Marius Mihet tin steagul cronicii literare (despre Opera somnia a lui Serban Foartă si Raiul găinilor de Dan Lungu). Si, din nou, multe si bune poeme semnate de Nicolae Szekely, Adrian Popescu, Ion Muresan, Traian Stef, Ioan Moldovan, Livia Ciupan, Gavril Ciuban cu mai multi membri ai cenaclului din Viseu de Sus. Un „studiu live”, serios, despre Matei Visiniec semnează Mihai Vakulovski. Ati auzit despre miscarea literară „Chicana”? Fenomenul merită toată atentia…
VIATA ROMÂNEASCĂ (nr. 4-5, aprilie-mai 2004). Faimoasa revistă realizează anchete demne de cel mai mare interes. Aici, despre Ce înseamnă compromisul în critica noasră literară. Participă: Gheorghe Grigurcu, Marin Mincu, Florin Mihăilescu, Liviu Grăsoiu, Stefan Borbely, Octavian Soviany. Mai e în dezbatere si cartea lui Mihai Cimpoi, Esenta fiintei: Klaus Heitmann, Svetlana Paleologu-Matta, Kopi Kycyku, Constantin Ciopraga. Revista e o carte format mare de 256 de pagini, adevărată enciclopedie, din care mai putem mentiona, din cauza spatiului nostru, doar provocatoarea proză Despre viată si filme de Eugen Uricaru.
BUCOVINA LITERARĂ (nr. 7-8, iulie-august 2004). Ion Beldeanu e nemultumit de „usurinta cu care propulsăm niste nume servindu-ne de reusite ce au încă nevoie de asteptare, de confirmare”. Aranjamente de culise, veleitari, un „moftangiu contemporan”. Nici un nume propriu. În intervalul luat de Doina Cernica Elisabetei Isanos, poeta spune, între altele: „S-ar putea ca scriitorului de mâine să-i revină sarcina de a-i reaminti omului rătăcit printre obiecte de vânzare si obsedat de propriul confort că nu este doar o făptură din carne si sânge, ci si o creatie divină, supranaturală”. Proza sa memorialistică, Fata morgana, relevă aceeasi acuitate poetico-ideologică. Theodor Codreanu scrie despre O istorie literară „pierdută”, cartea postumă, recent publicată a lui Paul Anghel, O istorie posibilă a literaturii române. Modelul magic. „Eseistul incomod” la care se referă Ion Beldeanu este Luca Pitu, un „iasiot” mai degrabă ciudat, din punctul nostru de vedere.
RAMURI (nr. 7-8, iulie-august 2004). Ne anuntă că în decembrie 2004 se vor împlini 99 de ani de la aparitie (1905). Actualul redactor-sef, Gabriel Chifu, făcându-se, normal, purtătorul de cuvânt al Redactiei si nu numai, exprimă satisfactia împlinirii acestei vârste a prestigioasei reviste si, pe de altă parte, amărăciunea si revolta că „oficialitătile locale” „nu acordă nici cel mai mic sprijin”. Elogiile la adresa faimoasei publicatii au darul unei remarcabile solidarizări: Eugen Uricaru, Nicolae Breban, D. R. Popescu, Nicolae Manolescu, Gabriel Dimisianu, Alex Stefănescu, Eugen Negrici, Gheorghe Grigurcu, Al. Cistelecan, Dumitru Cioaru, Lucian Vasiliu. Dintre colaboratorii acestui număr semnalăm pe Alexandru George (continuă „O propunere de discutie”: raportul sat - oras, cu speciale referiri, acum, la Marin Preda), Dinu Flămând („De ce scriem? De ce mai scriem?”), Gabriel Dimisianu (cu pagini de jurnal), Eugen Uricaru si Gheorghe Schwartz (cu proză de calitate), Liviu Georgescu - Marin Drăghici în dialog.
PE AICI NU SE TRECE (nr. 33, iulie-august 2004). Publicatie editată de Fundatia de cultură patriotică Mărăsesti-Mărăsti-Oituz. E pentru prima dată când intrăm în posesia acestei publicatii. Acest număr e închinat, în cea mai mare parte, lui Stefan cel Mare. Nu e trecut cu vederea nici „actul memorabil” de la 23 august 1944. Directorul gazetei, Alexandru Crihană, face o cronică a Fundatiei care o patronează. Interesant comentariul la sinteza Alexandrei Neagu: Cât de unite sunt statele unite ale Europei?
ADEVĂRUL LITERAR SI ARTISTIC (nr. 730 si 731, august 2004). Dumitru Constantin ne prezintă cum a primit critica pariziană volumul lui Emil Cioran, Singurătate si destin, tradus în franceză. Teodor Vârgolici comentează contributiile la nuvelistica lui Gib. I. Mihăescu si cartea lui Ion Simut despre Rebreanu, versiunea de la editura Aula. Mihai Iovănel nu-i prea multumit de cartea lui Cornel Ungureanu, Geografia literaturii române, azi. Aplicate comentariile lui Daniel Cristea-Enache la Autoportret în oglindă de Octavian Paler si Marius Mihet la Chipuri tăcute ale vesniciei în lirica lui Blaga de V. Fanache. Delirul de Marin Preda resuscită interesul lui Constantin Coroiu. Si al nostru. C. Stănescu scrie despre Ramuri, „Perla Coroanei”, cum o numeste Eugen Uricaru. Sunt reproduse fragmente din Memoria ca zestre, jurnalul Ninei Cassian. Istoricul Florin Constantiniu închipuie „scenarii posibile”: De n-ar fi fost 23 August 1944. Elisabeta Lasconi identifică „vase comunicante între Mircea Eliade si Ernst Junger”.
ROMÂNIA LITERARĂ (nr. 33, 25-31 august 2004). Pe lângă replicile incisive, drepte, ale lui Daniel Cristea-Enache la adresa lui Răzvan Voncu si ale Cronicarului la adresa noii serii a Jurnalului literar, în frunte cu „Aristarcul” ei de azi (Nicolae Florescu), ne desfătăm intelectual - artisticeste cu „dialogul” lui Emil Brumaru, care are în centru pe Leonid Dimov, facem cunostintă cu Augustin Buzura la o nouă lectură a lui Alex. Stefănescu, aflăm de la Ion Simut (cronica editiilor) că jurnalul lui Eugen Barbu, publicat prima dată în 1966, se dezvăluie a fi confectionat a posteriori, pentru a-si ticlui un trecut comunist. De un real „efect” este eseul lui Iulian Boldea despre poezia Ilenei Mălăncioiu. George Radu Bogdan lămureste „problema antisemitismului lui E. Lovinescu”. Un „spectacol” de poezie cu Ion Pop si cu Dante Maffia (voce distinctă în peisajul literaturii italiene contemporane).
ZIUA LITERARĂ. Am retinut din nr. 118/ 21-27 august 2004, editorialul semnat de Eugen Uricaru si intitulat Singuri în satul global: “Brusc, lumea devenea mai mică. [...] Internetul, poate cea mai coplesitoare inventie după descoperirea tiparului, introduce nu numai simultaneitatea comunicarii, ci si disparitia sectorizării acesteia, globalizarea referindu-se nu doar la raza de actiune a mesajului, ci si la optiunea nelimitată a destinatarului. Astazi, oricine poate comunica cu oricine si, mai ales, oricine poate sti orice. Cu o singura conditie, să-si dorească să o facă. Raportul dintre posibilitătile de comunicare si cei ce doresc să le folosească mi se pare puternic dezechilibrat, se poate comunica si afla mult mai mult decât cantitatea, să zicem, de persoane interesate în comunicare sau în cunoastere. Din acest dezechilibru se nasc si, mai ales, se vor naste marile suferinte ale umanitătii.” De asemenea, Ion Mircea scrie “cu ochii larg închisi” despre “gândirea roză, specifică tărilor abia iesite din «imperiul rosu» al totalitarismului comunist.”