Sãrbãtoarea Juliilor

Zi frumoasã, vineri, 2 iulie, pentru traditionala întâlnire din grãdina Castelului Hasdeu. Cele peste o sutã de locuri pe scaunele dispuse la umbra arborilor au fost insuficiente pentru afluxul de spectatori, drept pentru care unii s-au asezat, pur si simplu, în iarbã. Cea de-a treisprezecea întâlnire sub semnul Iuliilor anunta un program interesant si variat, sustinut de personalitãti cunoscute: I. Oprisan, Crina Decusarã-Bocsan, Alin Ciupalã, Valentina Durbacã, Petrina Iancu si, desigur, Jenica Tabacu, coordonatoarea nu numai a Muzeului Memorial "B. P. Hasdeu", ci si a tuturor manifestãrilor de la Castel. Muzeul Judetean de Stiintele Naturii Prahova - Muzeul Omului Ploiesti a completat peisajul înverzit cu o expozitie de goblenuri si icoane a cercului sãu de creativitate umanã, iar Elisabeta Stãnciulescu expunea lucrãri noi de picturã într-una dintre sãlile rãcoroase de la demisolul edificiului. Un grup de la Teatrul Popular "B. P. Hasdeu", de pe lângã Casa de Culturã "Geo Bogza", avea sã prezinte dramatizarea unui fragment din capitolul al VI-lea al cãrtii (în manuscris) "Nãluca sau povestea celor douã Iulii" de Ana Maria Ciudin, în regia lui Mircea Simon. La final, dupã-amiaza, pentru melomani, Jenny Abel (vioarã, Germania) si Cornelia Bronzetti (vioarã) aveau sã ofere un concert cameral. Din aceastã enumerare, cred, necesarã, prelegerile au fost, firesc, sâmburele manifestãrilor. Mai cu seamã cã fiecare dintre vorbitori a tinut sã vinã cu lucruri noi, descoperiri noi, interpretãri noi pe marginea operelor si personalitãtilor locului.

Crina Decusarã-Bocsan, presedinta Asociatiei Culturale "Julia Hasdeu", a glosat pe teme privind dinastia Hasdeilor si jurnalele Juliei Hasdeu si a semnificatiilor personajelor care apar acolo.

Petrina Iancu a continuat prezentarea studiului sãu despre Etnologia basmului, începutã la o întâlnire anterioarã.

Valentina Durbacã, de la Brãila, a captat interesul auditoriului cu interpretãrile (cu subtile accente poetice) asupra basmului "Printesa Fluture" de Julia Hasdeu - Puterile latente ale sufletului, în strânsã legãturã cu preocupãrile spiritiste ale tatãlui sãu, Bogdan Petriceicu Hasdeu. Cãlãtoria din tãrâmul pãmântean în tãrâmul subteran ("subtil", spune vorbitoarea) este o cãlãtorie într-o lume imaginarã, fictionalã, de fapt, în spatiul interior al fiintei, "în dimensiunea a treia, energeticã" si, apoi, într-o a patra dimensiune, ce tine de planul astral, aflat dincolo de lumea materialã, în spatiul divin. Este dificil de redat pe scurt bogãtia de semnificatii a acestei comunicãri, asadar sã sperãm cã va putea fi prezentatã, pentru cei interesati, in extenso în alt spatiu tipografic.

Istoricul Alin Ciupalã si-a continuat periplul intitulat "Arheologie literarã", purtându-ne printre filele cãrtilor vechi, uitate, din care a extras grãunte de întelepciune, întâmplãri semnificative, întâlniri faste.

Jenica Tabacu, autoarea seriei "Arhivei spiritiste" a lui B. P. Hasdeu (din care au apãrut, deja, trei volume) a reluat, într-un nou context, datele istoriei Castelui Julia Hasdeu (cu unele elemente foarte noi) - proiectarea, constructia, semnificatiile elementelor arhitecturale etc. Multe dintre aceste informatii au fost publicate de revista noastrã, prin amabilitatea domniei sale, imediat dupã descoperirea lor.

Am lãsat la final prelegerea hasdeologului I. Oprisan, care a venit cu o surprizã. Tema anuntatã, "Hasdeu cenzurat", a fost înlocuitã cu alta, actualã si deosebit de interesantã, "Stefan cel Mare în viziunea lui B. P. Hasdeu". Textul integral al prelegerii apare în acest numãr al revistei.

Altfel, remarcãm mai cu seamã consecventa cu care Elisabeta Stãnciulescu aprofundeazã simbolistica miscãrii materiei între mineral si viu în imagini de intensitate a culorilor calde, cu elemente de decorativ, de îmbogãtire a spatiului înconjurãtor. Linia si textura de tip vegetal pe care si-o apropriazã fãrã arogantã ascunde o simbolisticã vitalistã, de sorginte dionisiacã, chiar dacã, pe alocuri, prea ostentativã. Sala de la demisolul Castelului, cu rãcoarea si lumina sa particularã trebuie sã intre, cu asemenea prilejuri, în circuitul oricãrui vizitator al locului. În totul, ziua de vineri a Iuliilor a fost un minunat prilej pentru cei peste o sutã de oaspeti - din urbea noastrã, dar si de pe alte meleaguri - de a se îmbogãti spiritual, de a se destinde (cu oarece folos), refugiindu-se, pentru câteva ore, din tumultul trepidant al vietii cotidiene. E, totusi, vremea vacantelor! (Agent)