Premiul
"ZARVA" si "Revista nouã" la Concursul de
literaturã "ROSU VERTICAL"
16 decembrie, duminicã
S-a sãturat sã tot fie arãtatã cu degetul.
Da… Ea! Fata molatecã a vecinului de la apus. A vãzut
cã poate avea ceea ce doreste. A simtit cã se poate! Totul
se poate!
Da, ea. Fata blândã care cocea pâinea pentru babe,
care cocea boboroadele.
Da! Ea. Fata înceatã care cãra apa pentru morti.
Da! Ea. Fata cuminte care, asearã, a primit scrisoare de la bãiatul
preotului din sat.
Da, ea, fata proastã care sãptãmâna trecutã
a tâlcuit visul popei. Preotul visase cã i s-au arãtat
douã fãpturi care se tineau de mânã, un înger
si un diavol.
Cum ea nu lipsea de la nici o slujbã de dragul bãiatului
popii - care visa dupã fata zodierului - se mirã de astã
datã sã audã glasul din amvon întunecat si
tulbure. Preotul îsi mãrturisea visul greu înaintea
credinciosilor însomnurati de predica prea sãtioasã.
Nevoi spurcate, opãrite, aruncate înaintea unor curiosi
fãrã chef, dar holbati la un interes cãzut în
papuci de plastic. Ochi rotunzi, verticali, scãpãrãnd
lumini ca într-o noapte pustie, fãrã curent electric
si fãrã însufletire. Doar irisuri micsorate într-un
vis notoriu rãsucit si învârtit ca o foaie de tutun.
"Înger si demon de mânã. Minune!" Rostirea
unui vis al preotului sparge capacitãti de întelegere si
mutã neuronii întepeniti fãrã sperantã.
17
decembrie, luni
Credinta îndãrãtnicã a fetei se pãstrase
pentru asta (pãrintii voiserã s-o dea dupã fiul
morarului, care o ceruse fãrã zestre). Iar din iubirea
pentru bãiatul indiferent al preotului ea si-a înduplecat
tatãl sã n-o mãrite asa curând. Ochii ei
s-au pãcãtuit, dar zadarnic înspre bãiat.
El si-a întors, mirat, privire cãtre altar…
O fatã bleagã, cu creier de plumb - un biet fecior de
popã cu pulover de om matur si cap de copil - parcã si
trup crud - ca un pendul, cu vârfuri nesigure, cu suruburi de
ploaie în ziua ciufulitã, înnebunitã de plâns,
umflatã.
E cu izbândã?
Aimé, dar tu crezi cã fata bleagã nu a fost întepatã
de vreo insectã cu venin alb, fãrã moarte cu lipici?
Doar ieri am vãzut-o cum se zbãtea ca un pãianjen…
de cer. De fapt, era o îmbrãtisare cu mãsti poluate.
Pãianjenul de cer agãta repede…
Paralel - fata bleagã nu ezitã sã-si multiplice
firele de pãr. O mânã multifunctionalã înfiptã
într-un ochi însângerat si în firele prea dese,
de sitã albastrã a unui pãianjen de cer.
Când slujba era pe sfârsite, fata cea blândã,
cuminte si molatecã vru sã se spovedeascã.
Odatã trecut de "Domnul fie cu voi!" pãrintele
fu pus mijlocitor. Dar fata e o sireatã… Tãlmãceste
visul preotului si-l mãrturiseste. Fâlfâiri de aripi
albe, rufele preotesei se zbat murdãrite când fata zodierului
intrã noapte de noapte în grãdinã si se furiseazã
în cãmãruta tainicã din spatele ogrãzii.
Diavolul e trup de înger zugrãvit în zodii si ferecat
cu sapte peceti înmuiate în sânge, e prãpastie
dulce - alunecãtoare.
Îngerul siret stie cã pãcatul dublu trebuie plãtit
cu pret de suflet nevinovat, cu sânge din sângele si trup
din trupul pãcãtosului.
Farmecele n-au fost în stare sã converteascã peregrinãrile
unui fecior întors pe dos, unei mântuiri cãzute într-un
praf fãrã sanse de filtrare, cu urmã de aer dublu.
Doar bucãti din mintea masinalã i-a adus înapoi
o mascã atârnatã de un fir de pãr, în
golul de demult.
Ianuarie
De-acum fata cea blândã si cuminte si-a gãsit loc
în viata familiei preotului. Iubirea tinerilor uniti atârnã
de o creangã de amintiri uitate, picurate cu stele cãzãtoare
în mintea bãiatului înamorat de un chip, de infinitul
iubirii din el si doar de atât. S-a deplasat fãrã
trup într-un ochean de luminã vie cu miros de tãmâie
aprinsã si glasuri de ape de cer nepãtate de vinã.
Simtãmântul diafan l-a lipit de cascada regãsirii
cu eul turmentat, mahmur.
O cioarã cu ochi verzi i-a ciugulit o rugãciune pentru
suflet si s-a jucat cu ea ca si cum ar fi fost o nucã uscatã,
plouatã, de-afarã, dintr-un pãmânt de searã.
2002. Îngerul mincinos era eretic. Pãcatul si-l spalã
de-atunci cu sângerarea din cuvintele care murdãresc hârtia…