Boncãluind pe muchea lunii
Un gând al meu se pocãieste,
Cu sãbiile reci sogunii
Reteazã inima de cleste,

Pe când în steaua avortatã
Triburi de raci se rãzboiesc,
Smulg vântului din beregatã
Samsari cu chipul nefiresc.

Legat de slovã ca un scrib,
Rostogolesc cuvinte-n zat,
Cãmasa lui Isus îmbib
Cu versul cald din al meu brat

În latul printului de cupã
Mor preotii fãrã sutanã
Ce vor altarele sã rupã
Lovind cu pietre si prihanã.

Mã-ntorc la osul înjugat
Într-un conflict ambiental,
Purtând medalii duplicat
Cu încrustãri de festival.

Ancore

Nici nu sfârsise
Orbul din coltul
Sperantei
Când drumul
S-a dilatat
Nepermis de mult
Însângerându-mã
Cu iluzia nemuririi,
Ningea cu ancore
De gheatã peste seminte
Si-ntr-un misterios
Blestem, ochiul tãu
Nãstea îngeri
Fulgerati
Metroul dorintelor desarte
Într-o altã tarã
Noaptea mã trezesc
Vânzând suferinte
Fãrã coperti,
Se topesc lângã mine
Culori de vitralii
Melancolice
Si întâmplãtor
Trece pe acolo
Metroul dorintelor
Desarte.

Moartea lui niciodatã

Fãrã a pierde
Respiratia bucuriei,
Vorbeste-mi despre
Moartea lui niciodatã
Si despre spionii pensionari
Dansând imoral
Pe suspine,
Ei dorm întotdeauna
Drepti, cu urechea
Lipitã de univers
În speranta
Unei informatii
Tulburi.

Lant inox

Arde o sferã de topaz
În ceasul adormit pe dig,
Cu drept legitimat te strig
Sã vii la mine-n Caucaz,

Ficat de Prometeu pe stânci
Hrãneste vulturi deliranti,
Plãtind aicea vreo doi sfanti
Îti vindeci rãnile adânci

Si lantu-nfãsurat, inox,
Salveazã serpi sinucigasi,
În alveola lor, trufasi
Se-nscriu studenti la echinox,

Vreau universul tãu sãrat
Sã mã conserve în silabe
Si doar termitele nababe
M-or acuza de plagiat.

Poetul si-a sfârsit tirada,
Se-nchid obloanele senine,
Nepãsãtoarele senile
Îmi construiesc pe frunte-arcada