Când i-a dat prin gând sã zãmisleascã
din nimic pe Adam
Maestrul tuturor vãzutelor si nevãzutelor
l-a imaginat mut.
La ce i-ar fi folosit vorba dacã
totul în jurul lui era necuvântator?!
Abia dupã ce si-a jertfit o coastã
Adam a început sã bâiguie
si a descoperit cã Eva
era destoinicã în prezentarea formelor
din moment ce Sarpele a miglisit-o
cu un mãr ce i-a rãmas în gât bãrbatului
deschizându-i bãierele mintii.
“Adame, unde esti?
i-a strigat Domnul Dumnezeu.
Rãspunse acesta:
“Am auzit glasul tãu în rai si m-am temut.
Mestere,
dacã tot ai de gând sã-mi faci vânt
de pe aici,
hai mai bine sã ne hodinim
la tulpina copacului cunoasterii
si mãrturiseste-mi din tainele tale:
cum sã nu fie zâzanie între mine si Eva:
cum sã fie binecuvântat pãmântul
ca sã nu rodeascã pir si pãlãmidã si
sã-mi hrãnesc urmasii cu ierburile câmpului;
cum sã nu asude fruntea mea în zadar.
Si lasã-mã, rogu-te, în grãdina Edenului
ca sã nu fie nevoie peste Netimp
sã dai pe fiul tãu suferintei pe cruce.

Dumnezeu s-a asezat alãturi
Si-a chemat heruvimii
Cei cu sabie de flacãrã vãluitoare
Si a sãpat în piatrã
Cele zece porunci.

Emanoil TOMA