În camera Aurica ramasese întinsa pe pat. Eli, stânjenit, simtea totusi, în nari mirosul acela de iasomie, combinatie de transpiratie si sex al celor doi combatanti. Aurica intui impulsul lui Eli, care se apropie:
-În fond, când doi se cearta, al treilea câstiga! si-l cuprinse pe Eli, care se asezase deasupra ei, de dupa ceafa, desfacându-i mai apoi pulpele, facându-i loc acestuia si prinzându-l cu forta între picioare, ca un cleste peste solduri.
Aflat într-o situatie pe care chiar nu si-o imaginase, Eli a patruns cu ura, lovind-o si bucurându-l icnetele ei, sub greutatea lui. Nu dura mult, dar descatusarea lor se produse simultan si ramasesera asa o vreme, tacuti, unul peste celalalt, pâna ce respiratiile lor sacadate se linistira.
-Eli, asta este! se adresa Aurica acestuia cu un fel de bucurie satisfacuta în glas, în timp ce îsi facea toaleta. Ce dracu s-a nimerit sa vina si Ane aici?
Ea nu va banui niciodata jocul facut de Eli, care, fara sa gândeasca, iesise învingator. Îsi lua geanta, scoase din ea patru scrisori si i le înmâna lui Eli.
-Sunt scrisorile de dragoste ale lui Costin catre mine. Primeste-le din partea mea drept multumire pentru felul în care ai stiut sa rezolvi problema. Toata consideratia mea, tie!
Si a iesit.
Privind la ele, recunoscu ceea ce Costin spunea ca sunt un fel de "Scrisori ale Marianei Alcoforado în traducere imaginara" cum îi placea lui sa-l parafrazeze pe Vasile Voiculescu. Aseza scrisorile pe coltul mesei si desfacu una din ele. Recunoscu, dupa ce termina de citit, forta ei evocatoare, care putea da peste cap un suflet de femeie sensibila, cu alte cuvinte, care te putea face sa iubesti pe cel ce reusise sa le scrie. Le rasfoi si pe celelalte. Si de unde dorise sa le înapoieze autorului, împotriva vointei Auricai, le baga în buzunarul sau spre a le citi în liniste, acasa.
Când Costin a revenit din fuga sa dementa, transpirat, gâfâind, plângând înca, l-a gasit pe Eli asteptându-l:
- Tot mai esti aici? Mi-e rusine de tot ce s-a întâmplat. Mi-e rusine de tot ce s-a întâmplat sub ochii tai. Si cât am tinut la ea! Doamne!
Acum realiza Eli ca nici el, dupa plecarea lui Ane, nu încuiase usa. Ce s-ar fi putut întâmpla daca Costin îl gasea si pe el în aceeasi pozitie în care în gasise pe Ane? Refuza sa-si dea un raspuns.
- Eram atât de robit de farmecele ei! Ma simteam ca un alter ego al Marianei Alcoforado, închis între propriile mele neputinte, devenite ziduri pe care, iata, numai scena de astazi a reusit sa mi le sfarme.
Eli nu-i spuse ca Aurica i-a dat scrisorile. Simtea ca daca i le-ar da înapoi, l-ar distruge de tot. Îl lasa sa creada ca, prin ele, el ramase cât de cât în posesia Auricai. Îsi spunea ca o sa i le dea, probabil, altadata, pretextându-i o fictiva întâlnire cu ea, când Aurica îi va fi înmânat scrisorile. Dar cum Costin parasise orasul, Eli se simti eliberat de promisiunea catre sine si chiar autorul se gândi ca lui Eli chiar îi convenise plecarea lui, din moment ce, dupa un timp, îndragostit de Elize, începu sa-i trimita acesteia, una câte una, scrisorile, pe carele redescoperise printre hârtoagele sale, îngalbenite de timp. "Respirau un sentiment de dragoste valabil pentru oricine" încerca autorul sa justifice gestul lui Eli. Le considera chiar, ca facând parte dintr-o carte în care se gaseau scrisori initiatice în arta seductiei. Si, mult timp dupa aceea, dupa ce praful amintirilor devenise tot mai gros, chiar sa le considere ca apartinându-i propriului suflet. Uitase ca, o vreme, la picioarele femeii iubite îsi modelase propriul suflet dupa aceste scrisori, sufletul sau devenind posesorul sentimentelor lui Costin, dar nu catre Aurica, ci catre Elize, pe care Costin n-o cunoscuse, dar care suflet, va patrunde fara sa stie în sufletul Elizei prin aceste scrisori. Eli simti pielea corpului sau reactionând la acest rationament, fiindca aparuse pe ea pielea gainii. Era ca o operatie pe cord deschis, cu folosirea by-passului, Leucocitele din sânge sunt pompate din corp prin by-pass pentru mentinerea în viata, dar la intrarea în acest aparat, leucocitele îi percep ca pe un virus, ca pe un corp strain peste care dau ele în circulatia lor. Si atunci se pregatesc sa-l distruga. Numai ca, la câteva secunde ele patrund din nou cu sângele în organismul uman, pregatite sa atace n-au timp sa-si remodeleze constructia. Si vor produce acum asupra celulelor normale reactii inverse, distrugându-le. Si dupa operatie se constata leziuni cerebrale, care nu se vad. Eli dorea sa-si realizeze propriul by-pass cu inima Elizei. "Când patrunzi în femeia iubita, gândea el, se creeaza acest by-pass, care va modifica structural sufletul femeii si, daca e maritata, dragostea va reactiona asa cum leucocitele din by-pass: patrund în inima si sufletul ei, atacându-i sentimentele pe care ea le-a avut pâna mai ieri fata de propria familie, fata de sotul ei, asa cum se ataca un virus. Normalitatea devine anormalitate. Sufletul ei, chiar daca nu se vede, va suferi niste leziuni cerebrale, pentru ca acolo în creer microvasele de sânge vor fi blocate, aparând pierderea memoriei fata de propriul sot, fata de familia sa, bazându-se pe noile modificari imprimate de cel ce se indusese în suflet".

(Fragment din romanul cu acelasi titlu apãrut în octombrie 2002)