poesis
Maria Nicolai

Big Bang Brother

În dimineata aceasta m-am sculat mai devreme,
Tocmai pentru cã nu am pus ceasul sã sune,
Mi-am râs în nas în oglinda aburitã de cântatul greierilor,
Trivial am pus mâna pe telefon
Si l-am sunat pe Fratele cel Mare,
Am nevoie de un concediu,
Am replicat,
Vreau sã-mi scriu opera.
El a ezitat un pic,
Mi-am dat seama de asta din capul locului.
Si mi-a rãspuns cã datul afarã
Din casã
Ar fi forma idealã
Pe care ar trebui s-o îmbrace
Inspiratia mea pedepsitã.

Maci

Pe cale feratã am mers sã adunãm maci
As fi putut sã jur cã i-am vãzut
Din trenul inaugurat de ministru
Dar poate cã niste cãlãtori imbecili
Au urinat pe ei si i-au pãlit,
Veniserã sã-i femei gravide,
Atât de gravide, încât piciorul drept se cãsãtorea cu stângul
Doar de dragul de a comite cât mai multe incesturi,
Oricum,
Noul tren are o vitezã atât de mare
Si orice femeie are timp sã avorteze
La comanda impiegatului
Din te miri ce haltã.

Cuibul de viespi

Vino la poartã, deschide cutia postalã
Unde viespile îsi fac cuib
Si recenzeazã cãrti, reviste ziare,
Iarba trebuie tãiatã la fel de crud
Ca în seara în care
Tu tãiai în carene vie
(O amintire devenitã pastramã)
Curtea te asteaptã
Ca o bisericã fãrã îngeri,
Grãdina si-a plãtit constiicioasã
Apa, lumina si gazele.
Si iatã cã si-a permis sã înfloreascã,
Atât de mult a trãit,
Fãrã sã-i asteptãm roadele.

Peisaj

Fereastra de la care îti aruncam flori
Are acum tocul coscovit
Rândunelele se vor spovedi în termopane,
Pajistea pe care îti cântam serenade
Este acum nãpãditã de lobodã sãlbaticã,
Strada cãreia îi numãram pietrele
S-a izbit de trotuar,
O grãmadã de pasi au prostituat-o tot timpul,
Pe unde mai locuieste astãzi,
Când santiere uriase au îngropat orasul
De la poalele hãrtii?
Hai sã ne iubim ca pe vremuri
În macaraua înfiptã în inima peisajului,
Pânã nu vor veni arhitectii
Sã ridice catedrala mântuirii neamului!

 

Demo Dyro Web Scrollbars 1.1