De curând, a (re)apãrut la Editura RAO, în conditii tipografice deosebite, romanul "Jocul cu mãrgele de sticlã". Autorul este Hermann Hesse, unul dintre cei mai apreciati scriitori germani ai secolului al XX-lea. Dupã ce a obtinut o apreciere internationalã cu romanul sãu "Lupul de stepã", publicat si el de cãtre Editura RAO, Hesse face în "Jocul cu mãrgele de sticlã" unul dintre cele mai interesante si reusite experimente literare ale ultimelor decenii ale mileniului trecut.
Romanul creeazã un univers fascinant. Lumea a renuntat la valorile materiale obisnuite si a creat, undeva în Germania, o provincie a Castaliei, în care singura realitate o constituie spiritul. Fiecare locuitor al acestei lumi privilegiate, rupte parcã de exteriorul lumii pe care o cunoastem cu totii, e preocupat de cultivarea stiintelor si artelor, de cercetarea creatiilor spirituale ale lumii. Muzica, matematica, filosofia sau fizica sunt aici mai importante decât aurul, puterea sau plãcerea dupã care aleargã lumea de dincolo de granitele Castaliei. Iar cea mai importantã creatie a acestei utopii a spiritului o reprezintã jocul cu mãrgele de sticlã, o disciplinã care combinã întreaga creatie spiritualã a omenirii într-un joc gigantic care se bazeazã pe conexiuni, teme si spiritualitate. Forma romanului este una de biografie. Într-un fel, creatia lui Hesse poate fi numitã si roman al devenirii, deoarece urmãreste destinul lui Josef Knecht din copilãria acestuia pânã în momentul mortii sale. Biograful Hesse ne dezvãluie, dincolo de actiunile eroului si de interactiunea sa cu lumea deosebitã a Castaliei, tot ceea ce se petrece în sufletul eroului.
Acesta este o fire transcendentã, care nu poate sã accepte realitatea din jur si simte mereu nevoia sã depãseascã conditia în care se aflã. Si fiecare nou pas în viatã, care îi aduce o nouã sigurantã si o nouã mãsurã a propriei sale personalitãti, îi induce în acelasi timp o nouã dorintã de a merge mai departe, de a depãsi noile limite care i-au fost impuse, de a gãsi o sigurantã superioarã. Si, astfel, elevul modest ajunge elev de elitã, jucãtor cu mãrgele de sticlã, repetitor si apoi chiar magister ludi sub numele de Josephus III, pentru ca, în final, sã treacã dincolo de lumea care i se pãrea prea limitatã a Castaliei spre realitatea lumii noastre, unde avea sã si moarã, trecând în eternitate si în legendã.
Romanul este si o luptã între douã lumi. Lumea purã a Castaliei, din care este eliminat orice instinct si cãreia îi este strãinã orice violentã, este o lume a spiritului, a gândirii si a meditatiei purificatoare. O lume a jocului fragil si totusi atât de profund cu mãrgele de sticlã. Ei i se opune lumea exterioarã, lumea în care si noi trãim, lumea dezamãgirii si luptei continue, lumea durerii si a dorintelor exclusiv materiale. Sub diverse forme, aceste lumi se ciocnesc pe tot parcursul romanului, iar eroul si, prin el, autorul, se întreabã care dintre ele este lumea cea adevãratã, care dintre ele poate sã multumeascã sufletul omului. Este grãitoare, în acest sens, alegerea finalã a lui Josef Knecht. Si totusi, disputa dintre materie si spirit pare sã rãmânã si în mintea lui Hesse fãrã un rãspuns definitiv.
Complexitatea romanului este mult mai mare. Personajele sunt deosebit de fin creionate, adevãrate idei întruchipate în trupuri de om, iar meditatiile lui Josef Knecht sunt meditatiile oricãrui om de spirit care reflecteazã la lumea pe care o trãieste si la întrebãrile fundamentale ale vietii. Romanul este captivant prin lumea pe care o creioneazã si prin puterea narativã a lui Hesse. De aceea meritã sã îl cumpãrati si sã îl cititi (dacã n-ati fãcut-o deja!), chiar dacã pretul poate sã descurajeze pe amatorii de lecturã adevãratã.

Andrei DUMITRESCU