Între scrisorile pe care le pãstreazã cu grijã eseistul Christian Crãciun este si aceea reprodusã mai jos, trimisã de Constantin Noica dupã aparitia mai multor “scrisori deschise” în presa culturalã a vremii, oficialã sau nu, ale, pe atunci, tânãrului profesor de literaturã, îndrãgostit de studiu si dornic de punere în discutie a ideilor înaintasilor sãi. Oare mai are importantã, acum, dacã sfaturile maestrului de la Pãltinis au fost urmate?

30.VIII 982 Pãltinis

Dragã Domnule Crãciun,

Am primit rândurile d-tale, într-altfel "deschise" din 9 August. Mã intereseazã tot ce-mi spui si mã bucur sã aflu cã te pot stimula în activitatea d-tale.
Cu sprijinul direct sunt încã piedici. Întâi, cã încã nu esti pus la punct cu germana. Al doilea, cã hârtiile ce am sunt pentru cei cu doctorat. Îl ai? Îl pregãtesti?
Dar în a doua privintã se pot face schimbãri. Rãmâne prima. Tot laconic vorbind: un an si jumãtate?
Proiectul Eminescu îmi pare interesant: poate cã presupune si el germanã, filosofie si o sigurã perspectivã proprie.
Toate acestea le vei obtine cu vointã de lucru si încredere în vocatia d-tale, despre care cîtiva prieteni comuni îmi spun lucruri tare frumoase.

Cu bune urãri asadar cu prietenie,
Al d-tale,
C. Noica