Foc la gura tevii (4)

L-am vãzut pe Nichita.
Înfrunzea cum rãchita
Când trecea pe prundis.
Îl pândeam pe furis,
În tufis de mãcris
Mã târâse ispita.
Avea aripi pe spate
Spre odihnã-adunate
Si-n tãcere cu pesti
Fãcea schimburi de vesti
De departe. Apoi,
A-nceput sã disparã.
Îl chema înapoi
Schiopãtând într-o doarã
Pe nisip domnisoarã
Cu priviri de clestar.
Urma lui în zadar
Am sperat s-o gãsesc.
Se va-ntoarce si mâine, firesc.