Peisajul presei culturale s-a îmbogãtit, dupã ’89, si în Prahova, urmând trendul national. Vechi titluri de reviste reveniserã în actualitate, altele noi încercau sã-si câstige publicul. Îmi amintesc cum, în ianuarie 1990, împreunã cu niste prieteni, am scos la Ploiesti douã numere din Revista nouã, materializarea unui vis vechi de aproape un deceniu. Pânã mai de curând, ajunseserã sã aparã patru reviste lunare de culturã - Axioma si Sinteze literare la Ploiesti, Pagini literare si Revista Nouã (seria a treia) la Câmpina. Se mai înregistraserã si alte încercãri efemere: Papyrus, Orion, ªueta, Atelier 21... Poate si altele despre care eu nu am cunostintã... Peisajul nu pãrea a fi chiar sãrac, luând seamã la fortele scriitoricesti din zonã. Iatã, însã, cã finalul semestrului prim al anului de gratie 2003 ne aduce vesti nu foarte îmbucurãtoare.
Deunãzi, l-am sunat pe Marian Ruscu, editorul revistei Axioma, îngrijorat fiind de întârzierea aparitiei numãrului pe mai. M-a întâmpinat o voce tristã, care promitea cã peste câteva zile revista va fi la chioscuri. Era, însã, ultimul numãr pe care îsi mai permitea sã-l finanteze integral. Dacã nu se vor gãsi binevoitori (din tarã sau din strãinãtate) care sã participe cu fonduri, revista atât de apreciatã a ploiestenilor (si nu numai a lor!) se va reduce numãrul de pagini sau va dispãrea. Era ultima redutã (de 64 de pagini, format A3) care a rezistat ritmului mensual de aparitie. Sinteze literare apare când si când, e mai mult o revista “de casã”. Pagini literare a trecut de la 32 de pagini, la 24, apoi la numere duble (ca numerotare), în efortul de a salva aparentele. Acum nu se stie dacã si când va mai apãrea un numãr nou. Revista Nouã, care sper sã ajungã, fie si cu întârziere, sub ochii cititorilor, a avut o sincopã de câteva luni si a trebuit sã-si modifice paginarea, pentru a se încadra în formatul sãptãmânalului al cãrui supliment este. Dacã si Revista Nouã va ajunge sã disparã, peisajul va oferi imaginea desertului. Vor mai apãrea, când si când, publicatii ocazionale, revistute scolãresti ale tinerilor (pentru care consilierii locali, primãria ori niste fundatii mai “scapã“ câteva milioane, cu minime griji pentru calitate), poate si pagini culturale ale cotidianelor sau sãptãmânalelor, care sã noteze pe scurt evenimentele. Oaze rare într-un pustiu care se va întinde asupra spiritului oricum sufocat de grijile materiale zilnice. Foamea de lecturã, de informatie si dezbatere culturalã va rãmâne sã fie ostoitã numai de revistele cu circulatie nationalã, care nu reflectã decât prin exceptie femomenul local. Tristetea lui Marian Ruscu se va întinde si în sufletele altora, speranta se va diminua pânã la disparitie. Vom avea ceea ce meritãm? Numai atât meritãm?

Florin DOCHIA