Dialog
cu Cristina Popescu, câstigãtoarea premiului special "Zarva"
si "Revista nouã" la concursul "Rosu Vertical"
A
fost emotionant momentul în care ti-a fost acordat premiul?
A fost unul dintre cele mai emotionante momente din viata mea, având
în vedere cã a fost al doilea premiu pe care l-am câstigat.
Mã bucur cã am putut fi pe scenã.
Ai mai participat la astfel de concursuri?
Da, am participat la concursul de prozã "Raison" din
Ploiesti, unde am luat locul III.
Când ti-ai descoperit aceastã înclinatie pentru
literaturã?
Mai degrabã pot spune cã este o pasiune. Cãutam
un mod de descãrcare psihicã si nu prin vicii. Simteam
în mine o iubire interioarã pe care trebuia sã o
exteriorizez.
Ce înseamnã pentru tine literatura?
Literatura e o pasiune si nu un mod de existentã. Literatura
te duce într-un timp nedefinit unde plutesti într-un spatiu
virtual, unde nu existã limite.
Ce prozatori îti plac?
Îmi place foarte mult proza fantasticã. Îmi plac
Vasile Voiculescu si Mircea Eliade.
Te inspirã ceea ce citesti?
Nu, pentru cã trebuie sã las la o parte ceea ce citesc
atunci când scriu. Trebuie sã scrii din punctul tãu
de vedere, trebuie sã fii tu însuti.
Cum se împacã literatura cu regimul de la liceul militar
unde esti elevã?
Literatura nu are legãturã cu orele de curs. Scoala este
scoalã, iar literatura este o pasiune. Avem o revistã
a scolii - Cantemiristii - unde scriu toti din liceu.
Ce-ti place mai mult, poezia sau proza?
CP: Am început cu poezia. Cum spunea si Nicolae Iorga, "De
la poezie se trece la prozã si niciodatã invers".
Îmi place mai mult proza. Proza contureazã ceea ce simti.
În poezie nu existã personaje, existã doar un eu
interior.
Luiza
COTFAS