Nu mica a fost uimirea istoricilor de la Institutul Regal din Oslo când, în urma unui inventar de rutina, un arhivar, pe nume Aarne Hiim, a descoperit un obiect neînregistrat, de provenienta necunoscuta. Nici unul din artefactele existente în siturile arheologice din Norvegia nu semana cu acest corp, astfel încât necesitatea cercetarii interdisciplinare s-a impus din primul moment. O matrice de pe generatoarea elipsoidului a condus la analogia cu un cifru ce ar permite accesarea interiorului. Meritul, sau norocul, cercetatorilor a fost ca au încercat enorm de multe combinatii, refuzând sugestia de a proceda la taierea recipientului. În cele din urma, mecanismul de deschidere s-a activat la formarea unei succesiuni de opt cifre care nu reprezenta altceva decât data curenta, controlata prin ceas intern. Surpriza a fost, de data aceasta, coplesitoare, pentru ca obiectul era o “capsula a timpului”, continând înregistrari, harti si descrieri, dar nu din trecut, ci din viitor. Parea ca si când cineva din viitor a vrut sa trimita un mesaj în trecut, asemenea mesajelor într-o sticla lasate de marinarii naufragiati de odinioara. Cercetatorii au reusit sa copieze, initial, circa optzeci de gigabiti de informatie compatibila DVD, înainte ca armata, din ordinul autoritatilor, sa sechestreze containerul. Desi s-a urmarit, în mod sistematic, distrugerea oricaror cópii ramase, o mica parte a informatiilor au fost salvate “in extremis”. Autorul transmisiei nu a dorit ca mesajul sau sa fie cifrat sau accesibil doar unor initiati. De aici, alegerea unui format utilizat de calculatoarele actuale si algoritmul extrem de simplu de deblocare.
Într-un fel, reactia autoritatilor este explicabila, având în vedere potentialul exploziv al cunostintelor necenzurate, extrase din container, care au circulat în cercul restrâns al unor oameni de stiinta din acea tara nordica. Discurile cuprind informatii diverse, geografice, climatice, tehnologice, si evenimente cunoscute nemijlocit de autor, pe numele sau Ármin Thorvalds. Dupa o viata de calatorii, cercetari si experiente dintre cele mai stranii, ajuns la batrânete pe la jumatatea secolului al XXII-lea, gaseste mijlocul de a transmite în trecut aceste acumulari spirituale. Cronica începe cu anul 2092 când autorul, tânar fiind, face o calatorie în sud împreuna cu tatal sau adoptiv, posibil, pe teritoriul de astazi al României. Toponimicele sunt însa schimbate, redate gresit sau denaturat. “Cronicarul” nu adopta persoana întâi, el se distanteaza de sine si ironizeaza adesea naivitatea sau nestiinta tânarului care era la momentul desfasurarii actiunii. Textul prezinta o lume complet schimbata fata de cea actuala. Datorita emisiilor de oxizi de azot, carbon si gaz metan, atmosfera terestra se va deteriora, producându-se un puternic efect de sera. Schimbarile climatice conduc la transformari geografice majore. Topirea calotelor glaciare va provoca inundarea unei mari parti a uscatului, iar presiunea asupra platformelor continentale va creste, amplificând acest efect printr-un lant de cutremure catastrofale. Clima în Europa va deveni mai calda decât este în prezent, cu uragane cumplite, de neimaginat la ora actuala. Pe alte meridiane, desertul poate cuprinde zone extrem de întinse. În “Cronica…”, mutatiile genetice spontane, dar si manipularile intentionate, afecteaza atât oamenii, cât si animalele. Se ajunge, astfel, la aparitia de noi rase umanoide. Pe plan politic, se vorbeste despre dictaturi si razboaie, dar si de încercarea de a restabili libertatea si civilizatia.
Asemenea împrejurari pareau sa confirme miturile nordice despre Ragnarok, sau Ziua Judecatii, pe care autorul le va fi asimilat cândva, în formarea sa. Textul avut la dispozitie este incomplet, de aceea nu putem sti daca, în final, profetia miturilor despre renasterea planetei si a umanitatii se confirma. Primele întâmplari, cât de cât sistematizate, extrase din noianul de informatii salvate de la distrugere, indica aspiratia spre civilizatie si încredere în oameni, dar si fragilitatea acestor valori într-o lume dura si patimasa.

sus