25. Ziua de dupã sâmbãtã se naste totdeauna prin cezarianã

Punctul. Un labirint
De sensuri. O infinitate
De intrãri si nici o iesire.
Firul cuvintelor într-un ghem
Încurcat, ros de molii.
Iubirea si Ura brat la brat
Într-o armonie pe care doar
Binele si Rãul o depãsesc,
Amanti îmbrãtisati într-un colt.
Oglinzile se hrãnesc din
Imaginea sinelui propriu si
Amestecã în mojarul transparent
Trecut si Viitor. Curg
Pe alei râuri de Prezent
În care mi se încleiazã tãlpile.
Mers greoi pe pânza de
Pãianjen ce acoperã orizonturile
Fiintei fragile.
Punctul e un ou în care
Mai pâlpâie sãmânta luminii.

Pe umeri, în iunie, îmi înfloresc crinii.