3. Paradoxul împerecherii dintre Omega si Alfa

Ele aleargã despletite în jurul focului
Si cântã nebune în asteptarea norocului.

Sub voaluri tâtele saltã
(Iepuri flãmânzi)
Sudoare le curge pe pulpe
În iarbã - rouã divinã.

M-am oprit sã-mi odihnesc aripile
Si ele m-au visat închis într-un ou
Înainte ca Prometeu sã aprindã
Fãclia nesupunerii. M-am oprit
Si ele s-au aprins de freamãtul
Fericirii de a nu fi fiind altceva
Decât zvonul de zbor. Ele
Aleargã, nebunele, în fumul
Trupului meu ostenit din care
Se înaltã flacãra somnului
Celui etern sau chiar scânteia
Nasterii primordiale. În oul în
Care visul mã este si eu mã sunt
Cu pasul mãrunt, cu pasul mãrunt,
Mai departe, cãrunt.