10. Linistea ca zgomot latent ascuns
în borcanele cu dulceatã

E cineva la poartã, în ceatã,
Asteaptã sã-i deschid.
Dar casa a crescut peste mine
Fãrã ferestre, fãrã usi,
Într-o noapte, când rãtãceam
Prin grãdinã sub lumina
Lunii. Stiu cã e cineva
Care asteaptã sã-i deschid
Acolo, pe trotuar, vãd o
Umbrã prin peretii de acvariu,
Prin pãienjenisul arterelor în
Care pulseazã verde sângele
Tãcerii. Flãmândã, o inimã
E acolo, la poartã,
Asteaptã perechea.
Dar e poate târziu,
Dar e poate devreme, luna
Nu va rãsãri în noaptea asta
Si candelabrele nu se vor
Aprinde în castani.