8. La ceas de noapte, m-a vizitat cãlãtorul Ulise

Nimic nu întrece singurãtatea
Picãturii de rouã - oglindã a
Timpului întemnitat în prezent.
Cristale de sare pãstreazã efigia
Râsului fiicelor Gomorei din
Care, curãtatã de resturi, se naste
Galateea, surprinsã.
Lumea luminii luceste lugubru
"Sunt câtiva morti în oras, iubito!"
Altãdatã, pe crucile umede,
Ploaie se strivea pe sine.
Spânzurat de catarg asteptam
Sã cânta sirenele, mântuindu-mã.
Delir transparent peste mare-ntre
Tãrmuri, la babord, la tribord
O bãtaie de cord obosit.
Ghemuit în absentã, strãbãtut
De drumul spre casã, celebrat
De halou, prãbusit peste
Visul învinsului, esuez în
Nisipul fecund al insulei Lesbos.