21.Întâmplarea face ca fiica destinului sã se mãrite chiar mâine cu printul norocului

Ucis cum Rilke-a fost de trandafir
N-am fost, însã Shakespeare
Mã-ndeamnã sã îmi dau pentru un cal
Înaripat regatul pe care Dedal
Sã-l ia în stãpânire-a vrut.
Cuvântul sã îmi fie sabie si scut
Când mã apropii pas cu pas
Cu frâul de sãlbaticul Pegas
Ce scurmã-n iarbã cu copita.
Ah, Doamne, nu îmi lua ispita
De-a fi-n înaltul tãu vreodatã!
E cald la sânul tãu si iar mã catã
Visarea vesniciei mugurite.
Trup vegetal ros de termite
Si de tristeti, si de melancolii
De fuga si întoarcerea-ntre vii,
Alcãtui-voi un vlãstar, sã stii,
De-ar fi sã-mi las cadavrul în pustii.