1. Despãrtirea de sperantã si cele asemãnãtoare ei

Am pierdut virtutea sclavilor
Si poate si alte virtuti.
A plecat împletitã în
Coamele cailor iuti
Ai marilor migratori
Întunecati si tãcuti
Care-au lãsat miristea
Gândului meu arsã si seacã
Sub soarele care nu
Mai rãsare. Si dacã
Sub tâmpla apusului
Sabia si-o tine în teacã,
El, Don Quijote al
Luminii rãstignit în senin,
Nu-mi poate aduce în
Dar decât cupa cu vin
Ce-a bãut-o Socrate.
Sã scrie pe piatrã
Requiescat in pace Florin.