18.Cormoranul îsi ia zborul spre cuib cu sarpele în cioc

E de purpurã, ah, e de purpurã
Haimanaua aceasta de ciclon care
Ne smulge din artere fluidul
Si se îmbracã în el!
Izgoniti din hotel, ne legãnãm
Vegetali pe malul apei,
Trestii înnodate în mãtasea broastei.

Pielea ta nu mai e de catifea
Mângâierea mea nu mai e tandrã
Plexul solar explodeazã-n luminã
Si privirea-mi se usucã de
Prea multã sulfinã.

Era de purpurã si a plecat
Clipa cea repede, dincolo de pãcat.

"De ce te uiti la mine cu ochi strãini si goi?"
Ne îndepãrtãm de iarba pe
Care ne-a rãmas sudoarea
Si fructul cãruia i se vãd
Sâmburii sângerii. În singurãtatea
Mea locuiesti si mã stii.