20.Strâns în chinga cuvântului, calul înaripat roade zãbala

Arhitectul a oprit
Leoaica tânãrã în zbor
Si i-a fãcu chip cioplit
Cu sângele pe topor.
Hoinãresti pe câmpie si
Te-ai îngreunat la pântece
Cu întorsii din cãtãnie
Care te-au îmbiat cu cântece.
Sunetul se întrupeazã pe ram
Într-o pasãre de cristal.
Pare cã-i vreme de bairam
Când bãrbatii se îmbatã total
Iar pe lume pruncii vin goi
Si speriati. Se asteaptã
Din nou un rãzboi,
Se cautã soldati.
Vor pune tunurile pe cetate,
Vor aduce zidurile la pãmânt,
Vor elibera leoaica de pãcate,
Vor spulbera arhitectul în vânt.

Sã asteptãm sã nasti în pace
Lângã cuptorul în care se coace
Pâinea pustiului,
Lacrima viului.