REVISTA NOUÃ ANCHETÃ

La 8 ianuarie 2003, Câmpina a împlinit cinci veacuri de atestare documentarã.

1.Credeti cã existã un "spirit câmpinean"? 2.Care sunt, în opinia dvs., cele mai importante cinci momente ale spiritualitãtii câmpinene?

Rãspund: Constantin Trandafir, Viorel Cernica, Silviu Dan Cratochvil, Emanoil Toma

Constantin Trandafir:
1. Prin extindere, existã un tip specific de spiritualitate care apartine unei anumite zone. E ceea ce se numeste "genius loci" (geniul - spiritul locului). În acest sens, bineînteles cã existã, cum spuneti, un "spirit câmpinean". E greu de caracterizat în coordonate stricte si foarte pe scurt. Oricum, fortând lucrurile, sã admitem cã "spiritul câmpinean" apartine, contextual, celui valah-muntean, vivace, întreprinzãtor, acuzat de ceva superficialitate, chiar si în politicã unde se manifestã cel mai energic; preponderent jovial, predispus oarecum spre solemnitãti sincere ori bine ticluite, cu predispozitii superlativiste, adicã, altfel spus, cu un spirit critic diminuat. Câmpineanul este, prin naturã, un apolinic si extrem de prietenos, de o curiozitate aproape frivolã, colocvial si confratern. Câmpineanul se aratã, de pildã, tare intrigat dacã nu-l cunosti pe domnul Cutare, care îndeplineste functia cutare, e vecin cu X, vãr primar cu Y etc., etc. "Spiritul câmpinean" se mândreste cu "intelectualitatea" câmpineanã (cicã se aflã foarte multi intelectuali pe metru pãtrat), dar acest numãr (amplificat) este, de fapt, o cantitate obisnuitã, nu mai micã sau mai mare decât în alte locuri.
2. De ce numai cinci? Dar, hai sã respectãm, iarãsi, regula jocului. Un prim moment al spiritualitãtii câmpinene este cel de la întemeierea orasului pânã în secolul al XIX-lea, inclusiv. A fost mai mult un timp al constituirii si al definirii identitãtii, mai putin spiritual în acceptia proprie a cuvântului, si mai mult existential, socio-economic. Câmpina si-a descoperit petrolul subteran, apele termale si soarele mai luminos decât oriunde în spatiul carpato-danubiano-pontic. Al doilea moment a fost acela, cu deosebire fast, când pe platoul însorit al Câmpinei au poposit oameni de înaltã spiritualitate: B.P. Hasdeu, N. Grigorescu, Dr. C.I.Istrati etc. Pe vremea aceea veneau pe aici Alecsandri, Bolliac, Ion Ghica, I.L. Caragiale, George Cosbuc, Alexandru Vlahutã, Delavrancea etc. În al treilea rând, tot un moment plenar a fost cel din perioada interbelicã, poate timpul de vârf al spiritualitãtii câmpinene: Geo Bogza, Al.Tudor-Miu, Constantin Stelian, Simion Stolnicu, Eugen Jebeleanu. Cu publicatia URMUZ, se poate spune hotãrât cã avangardismul românesc s-a consolidat la Câmpina. Este o etapã sincronã cu întreaga spiritualitate româneascã si… europeanã. Al patrulea moment este cel din perioada comunistã, când spiritul câmpinean, în esenta lui, nu a putut fi strivit, cu toatã greutatea cenzurii si în ciuda draconicului dirijism. Si, în fine, al cincilea moment în cronologia acestei "spiritualitãti" se edificã astãzi, în libertate, cu publicatii, televiziune, radio, autori de cãrti mai mult sau deloc sponsorizate, un volum despre "prezente spirituale câmpinene", permanentizarea Concursului de creatie "Rosu Vertical", dar si o Antologie a poeziei câmpinene de la origini pânã în prezent, de mult alcãtuitã, de mult plãtitã si încã needitatã, doar o singurã librãrie de cãrti, plus o tarabã, cu cititori din ce în ce mai putini, care tind sã egaleze degetele de la douã mâini. Deocamdatã, spiritualitatea câmpineanã pare sã se sufoce sub apãsarea politicianismului de tranzitie, afacerismului abject, imposturii care genereazã inculturã agresivã. Sunt, totusi, forte care vor reusi, negresit, sã stopeze expansiunea valului ucigas de spiritualitate.

Viorel Cernica:
1. Existã un aer curat câmpinean, o atmosferã umanã elevatã, care au atras, în timp, câteva spirite solitare. Câmpina nu pare a fi un mediu optim pentru un spirit transindividual, pentru proiecte si ideologii culturale cu valoare non-localã sau pentru "avangarde" fel de fel. Singurul proiect cultural câmpinean care ar fi putut râvni la un astfel de statut, revista de nuantã avangardistã "Urmuz", l-a avut drept realizator pe Geo Bogza, scriitor convins cã "provincia omoarã".
Existã, de asemenea, un spirit conventional câmpinean, potrivit pretentiilor culturale medii, proprii unei comunitãti civilizate, si amabil, chiar binevoitor, cu încercãrile izolate de spargere a "canonului provincial".
2. Cred cã putem vorbi despre o istorie destinalã a comunitãtii câmpinene, alcãtuitã din momente culturale ce nu se gãsesc în altã parte si în lipsa cãrora Câmpina ar fi cu totul altfel. Iatã astfel de momente. Primele douã, în ordine istoricã, sunt reprezentate de stabilirea, aici, a lui B.P. Hasdeu si a lui N. Grigorescu. Alt moment ar fi împãmântenirea, în perioada interbelicã, a unei multimi de "specialisti în petrol", împreunã cu familiile lor. Oameni cu carte, acestia au potentat cultural viata câmpineanã. Semnificativã în aceastã istorie destinalã ar fi, cred, o prejudecatã nobilã pentru câmpineni, cu circulatie largã în anii '70-'80, referitoare la concentratia mare de intelectuali din aceastã urbe. Este vorba despre o chestiune statisticã. Dar o consecintã a acestei prejudecãti, anume orgoliul câmpinenilor, a luat chip cultural. Iatã-l si pe-al cincilea moment: ultimele zile ale lui decembrie 1989, primele zile ale revolutiei, când oamenii de culturã ai Câmpinei au uitat de singurãtatea lor si de rivalitãtile dintre ei si si-au asumat, împreunã, o misiune culturalã: editarea unei reviste - "Evenimentul social si artistic" - în raza cãreia se aflã si astãzi viata culturalã câmpineanã.

Silviu Dan Cratochvil:
1. (Întrebarea este incitantã. Ea poate stimula multe discutii, multe rãspunsuri) Da! Dupã opinia mea, el s-a format, cred, în perioada anilor exploatãrii moderne a petrolului. Cum? Prezenta a sute de oameni de nationalitate germanã, englezã, olandezã, polonezã ori francezã în viata unui oras de 10-13.000 locuitori, cu o pregãtire superioarã, civilizati, culti, sportivi, au influentat în mod benefic pe localnici. În multe case se vorbea engleza, franceza ori germana, ca si pe stradã, de altfel.
Câmpinenii au avut multe de învãtat de la acestia, ei le-au devenit model. Astfels cã s-a creat un sentiment de mândrie în constiinta lor, cã apartin unei societãti alese, elevate. Consider cã se formase "un spirit al cetãtii" de care se tot vorbeste.
Din punctul meu de vedere, vorbind la figurat, însãsi "terasa Câmpina" pe care este asezatã localitatea, mult mai ridicatã decât relieful înconjurãtor, poate fi asemuitã cu o fortificatie si poate cã a contribuit la formarea acestui spirit câmpinean.
Câmpina, în anii interbelici, ducea o viatã dupã model occidental, în special petrolistii. Servicii bune, bine retribuite, magazine bine aprovizionate, teatre (veneau aproape sãptãmânal trupe de la Bucuresti ori din alte orase), concerte, filme, se fãcea sport.
Azi, cred, s-a diminuat mult acest spirit al cetãtii. De aceea, consider cã tineretul trebuie sã-si cunoascã trecutul, rãdãcinile, trecut de care ei pot fi mândri. Acest spirit poate fi refãcut încetul cu încetul.
2. a) Însãsi atestarea documentarã a localitãtii - acest adevãrat act de nastere din 1503, consider cã ne creeazã celor de azi un sentiment de mândrie cã apartinem unei cetãti vechi de 500 de ani. b) prezenta bisericii ortodoxe, atestatã aici încã din 1640, ca si a celei catolice, la sfârsitul secolului XIX, alãturi de cea evanghelicã si ceas mozaicã dovedesc cã pe aceste locuri, de-a lungul anilor, s-a dezvoltat o comunitate plinã de respect reciproc, de tolerantã. Nu s-au semnalat în istoria localitãtii frictiuni între nationalitãti, cu toate cã au existat incitãri. c) prezenta în viata orasului a celor trei mari spirite de talie nationalã si chiar mai mult: Grigorescu, Hasdeu si Istrati. d) existenta celor douã case memoriale Hasdeu si Grigorescu. e) întemeierea liceelor teoretice D.B. Stirbey (în 1919) si Iulia Hasdeu (în 1923) pe portile cãrora au iesit generatii de absolventi ce au fãcut cinste orasului, ca si tãrii, în diferite locuri în lume. f) prezenta Institutului de Cercetãri în Petrol, prin oamenii de valoare pe care i-a avut si îi are, a contribuit la formarea spiritului local.

Emanoil Toma:
1.Da! Spiritul câmpinean e întruchipat în toti oamenii de culturã ai orasului. Mã bucur cã printre ei, profesorul Togan a inclus si numele meu. (în "Prezente spirituale câmpinene").
2.Hasdeu, Istrati, Grigorescu, profesorii Bãlu si Trandafir, si, bineînteles, Emanoil Toma.

Anchetã
	La 8 ianuarie 2003, Câmpina a împlinit cinci veacuri de atestare documentarã. 1.Credeti cã existã un "spirit câmpinean"? 2.Care sunt, în opinia dvs., cele mai importante cinci momente ale spiritualitãtii câmpinene? Rãspund: Constantin Trandafir, Viorel Cernica, Silviu Dan Cratochvil, Emanoil Toma Constantin Trandafir: 1. Prin extindere, existã un tip specific de spiritualitate care apartine unei anumite zone. E ceea ce se numeste "genius loci" (geniul - spiritul locului). În acest sens, bineînteles cã existã, cum spuneti, un "spirit câmpinean". E greu de caracterizat în coordonate stricte si foarte pe scurt. Oricum, fortând lucrurile, sã admitem cã "spiritul câmpinean" apartine, contextual, celui valah-muntean, vivace, întreprinzãtor, acuzat de ceva superficialitate, chiar si în politicã unde se manifestã cel mai energic; preponderent jovial, predispus oarecum spre solemnitãti sincere ori bine ticluite, cu predispozitii superlativiste, adicã, altfel spus, cu un spirit critic diminuat. Câmpineanul este, prin naturã, un apolinic si extrem de prietenos, de o curiozitate aproape frivolã, colocvial si confratern. Câmpineanul se aratã, de pildã, tare intrigat dacã nu-l cunosti pe domnul Cutare, care îndeplineste functia cutare, e vecin cu X, vãr primar cu Y etc., etc. "Spiritul câmpinean" se mândreste cu "intelectualitatea" câmpineanã (cicã se aflã foarte multi intelectuali pe metru pãtrat), dar acest numãr (amplificat) este, de fapt, o cantitate obisnuitã, nu mai micã sau mai mare decât în alte locuri. 2. De ce numai cinci? Dar, hai sã respectãm, iarãsi, regula jocului. Un prim moment al spiritualitãtii câmpinene este cel de la întemeierea orasului pânã în secolul al XIX-lea, inclusiv. A fost mai mult un timp al constituirii si al definirii identitãtii, mai putin spiritual în acceptia proprie a cuvântului, si mai mult existential, socio-economic. Câmpina si-a descoperit petrolul subteran, apele termale si soarele mai luminos decât oriunde în spatiul carpato-danubiano-pontic. Al doilea moment a fost acela, cu deosebire fast, când pe platoul însorit al Câmpinei au poposit oameni de înaltã spiritualitate: B.P. Hasdeu, N. Grigorescu, Dr. C.I.Istrati etc. Pe vremea aceea veneau pe aici Alecsandri, Bolliac, Ion Ghica, I.L. Caragiale, George Cosbuc, Alexandru Vlahutã, Delavrancea etc. În al treilea rând, tot un moment plenar a fost cel din perioada interbelicã, poate timpul de vârf al spiritualitãtii câmpinene: Geo Bogza, Al.Tudor-Miu, Constantin Stelian, Simion Stolnicu, Eugen Jebeleanu. Cu publicatia URMUZ, se poate spune hotãrât cã avangardismul românesc s-a consolidat la Câmpina. Este o etapã sincronã cu întreaga spiritualitate româneascã si… europeanã. Al patrulea moment este cel din perioada comunistã, când spiritul câmpinean, în esenta lui, nu a putut fi strivit, cu toatã greutatea cenzurii si în ciuda draconicului dirijism. Si, în fine, al cincilea moment în cronologia acestei "spiritualitãti" se edificã astãzi, în libertate, cu publicatii, televiziune, radio, autori de cãrti mai mult sau deloc sponsorizate, un volum despre "prezente spirituale câmpinene", permanentizarea Concursului de creatie "Rosu Vertical", dar si o Antologie a poeziei câmpinene de la origini pânã în prezent, de mult alcãtuitã, de mult plãtitã si încã needitatã, doar o singurã librãrie de cãrti, plus o tarabã, cu cititori din ce în ce mai putini, care tind sã egaleze degetele de la douã mâini. Deocamdatã, spiritualitatea câmpineanã pare sã se sufoce sub apãsarea politicianismului de tranzitie, afacerismului abject, imposturii care genereazã inculturã agresivã. Sunt, totusi, forte care vor reusi, negresit, sã stopeze expansiunea valului ucigas de spiritualitate. Viorel Cernica: 1. Existã un aer curat câmpinean, o atmosferã umanã elevatã, care au atras, în timp, câteva spirite solitare. Câmpina nu pare a fi un mediu optim pentru un spirit transindividual, pentru proiecte si ideologii culturale cu valoare non-localã sau pentru "avangarde" fel de fel. Singurul proiect cultural câmpinean care ar fi putut râvni la un astfel de statut, revista de nuantã avangardistã "Urmuz", l-a avut drept realizator pe Geo Bogza, scriitor convins cã "provincia omoarã". Existã, de asemenea, un spirit conventional câmpinean, potrivit pretentiilor culturale medii, proprii unei comunitãti civilizate, si amabil, chiar binevoitor, cu încercãrile izolate de spargere a "canonului provincial". 2. Cred cã putem vorbi despre o istorie destinalã a comunitãtii câmpinene, alcãtuitã din momente culturale ce nu se gãsesc în altã parte si în lipsa cãrora Câmpina ar fi cu totul altfel. Iatã astfel de momente. Primele douã, în ordine istoricã, sunt reprezentate de stabilirea, aici, a lui B.P. Hasdeu si a lui N. Grigorescu. Alt moment ar fi împãmântenirea, în perioada interbelicã, a unei multimi de "specialisti în petrol", împreunã cu familiile lor. Oameni cu carte, acestia au potentat cultural viata câmpineanã. Semnificativã în aceastã istorie destinalã ar fi, cred, o prejudecatã nobilã pentru câmpineni, cu circulatie largã în anii '70-'80, referitoare la concentratia mare de intelectuali din aceastã urbe. Este vorba despre o chestiune statisticã. Dar o consecintã a acestei prejudecãti, anume orgoliul câmpinenilor, a luat chip cultural. Iatã-l si pe-al cincilea moment: ultimele zile ale lui decembrie 1989, primele zile ale revolutiei, când oamenii de culturã ai Câmpinei au uitat de singurãtatea lor si de rivalitãtile dintre ei si si-au asumat, împreunã, o misiune culturalã: editarea unei reviste - "Evenimentul social si artistic" - în raza cãreia se aflã si astãzi viata culturalã câmpineanã. Silviu Dan Cratochvil: 1. (Întrebarea este incitantã. Ea poate stimula multe discutii, multe rãspunsuri) Da! Dupã opinia mea, el s-a format, cred, în perioada anilor exploatãrii moderne a petrolului. Cum? Prezenta a sute de oameni de nationalitate germanã, englezã, olandezã, polonezã ori francezã în viata unui oras de 10-13.000 locuitori, cu o pregãtire superioarã, civilizati, culti, sportivi, au influentat în mod benefic pe localnici. În multe case se vorbea engleza, franceza ori germana, ca si pe stradã, de altfel. Câmpinenii au avut multe de învãtat de la acestia, ei le-au devenit model. Astfels cã s-a creat un sentiment de mândrie în constiinta lor, cã apartin unei societãti alese, elevate. Consider cã se formase "un spirit al cetãtii" de care se tot vorbeste. Din punctul meu de vedere, vorbind la figurat, însãsi "terasa Câmpina" pe care este asezatã localitatea, mult mai ridicatã decât relieful înconjurãtor, poate fi asemuitã cu o fortificatie si poate cã a contribuit la formarea acestui spirit câmpinean. Câmpina, în anii interbelici, ducea o viatã dupã model occidental, în special petrolistii. Servicii bune, bine retribuite, magazine bine aprovizionate, teatre (veneau aproape sãptãmânal trupe de la Bucuresti ori din alte orase), concerte, filme, se fãcea sport. Azi, cred, s-a diminuat mult acest spirit al cetãtii. De aceea, consider cã tineretul trebuie sã-si cunoascã trecutul, rãdãcinile, trecut de care ei pot fi mândri. Acest spirit poate fi refãcut încetul cu încetul. 2. a) Însãsi atestarea documentarã a localitãtii - acest adevãrat act de nastere din 1503, consider cã ne creeazã celor de azi un sentiment de mândrie cã apartinem unei cetãti vechi de 500 de ani. b) prezenta bisericii ortodoxe, atestatã aici încã din 1640, ca si a celei catolice, la sfârsitul secolului XIX, alãturi de cea evanghelicã si ceas mozaicã dovedesc cã pe aceste locuri, de-a lungul anilor, s-a dezvoltat o comunitate plinã de respect reciproc, de tolerantã. Nu s-au semnalat în istoria localitãtii frictiuni între nationalitãti, cu toate cã au existat incitãri. c) prezenta în viata orasului a celor trei mari spirite de talie nationalã si chiar mai mult: Grigorescu, Hasdeu si Istrati. d) existenta celor douã case memoriale Hasdeu si Grigorescu. e) întemeierea liceelor teoretice D.B. Stirbey (în 1919) si Iulia Hasdeu (în 1923) pe portile cãrora au iesit generatii de absolventi ce au fãcut cinste orasului, ca si tãrii, în diferite locuri în lume. f) prezenta Institutului de Cercetãri în Petrol, prin oamenii de valoare pe care i-a avut si îi are, a contribuit la formarea spiritului local. Emanoil Toma: 1.Da! Spiritul câmpinean e întruchipat în toti oamenii de culturã ai orasului. Mã bucur cã printre ei, profesorul Togan a inclus si numele meu. (în "Prezente spirituale câmpinene"). 2.Hasdeu, Istrati, Grigorescu, profesorii Bãlu si Trandafir, si, bineînteles, Emanoil Toma.